Cristina Boartes, proprietară Tzu
Tzu, Tzuchi, Dudu, Înger, Puiul meu. Nu, nu este vorba despre mai mulți căței, este vorba doar despre EL, acel suflet care mi-a arătat ce înseamnă iubirea adevărată, sinceră, loială.
Ne-am întâlnit acum 11 ani și jumătate. Îmi luasem primul apartament și îmi doream tare mult un Yorkshire. Am mers la canisă și l-am văzut. A fost dragoste la prima vedere. Era cel mai amărât de acolo, cel mai mic, dar am simțit că e al meu.
Tzu este blând, bun, prietenos, dar cu o personalitate puternică. Copilăria lui a fost interesantă pentru că, fiind Berbec, ca mama lui, era foarte încăpățânat și făcea numai ce voia. Nu am reușit nicicum să nimerim covorașul absorbant. Făcea stând doar cu picioarele pe el, fundulețul fiind pe gresie. De mic a fost în război declarat cu aspiratorul și apa. Nu știm nici în ziua de astăzi cine e învingător.
Este un frate bun: are două surioare, pe Fifi (o metisă răsfățată, tomberoneză cum îi zicem noi) și pe Joy (un British adorabil și iubăreț).
În 11 ani și jumătate am stat despărțiți doar o iarnă, culmea, prima lui iarnă. Făcea infecții urinare și răcea puternic, pentru că apartamentul în care locuiam era foarte friguros. Așa că… l-am trimis la bunica la țară. Încă nu mi-e clar dacă i-a fost dor de mine pentru că deh, era la bunica și i se permitea orice. În plus, era la casă, la curte și a putut să se comporte ca un adevărat terrier.
Pentru mine iarna aceea a fost mult prea lungă, dar de atunci am fost mereu împreună.
Am schimbat case, orașe, dar el a fost mereu lângă mine și pentru mine acasă e unde este el. Ziua nu e completă dacă nu ne iubim și nu îl văd cum pune capul pe perna mea și mă împinge cu fundul ăla mare și haios. Avem scăriță la fiecare pat/canapea, dar îi place să-l ridic eu ca să ne mai alintăm un pic.
Am fost la munte, la mare, prin țară și prin străinătate și mereu atrage toate privirile și mângâierile pentru că, deși acum este bătrânel, este foarte haios și activ.
Este un pofticios, mâncăcios și cred că frica lui ascunsă este că va muri de foame, dar nu cerșește. Așteaptă să vadă ce primește pentru că știe că mama lui îi dă mereu tot ce e mai bun. Are mâncare la discreție (știu, nu e OK), dar dacă nu suntem acasă, el nu mănâncă până nu vine mama. Înghite conservele pe nemestecate, dar boabele le scoate una, câte una cu labele din bol, ca un prinț mofturos.
Tzu este copilul meu, este familia mea și m-aș lăsa pe mine pentru el mereu. Probabil că dacă nu ești părinte de blănos nu poți înțelege, dar odată ce ai parte de o asemenea iubireți se schimbă ADN-ul, nu mai ești la fel, ești o versiune mai bună a ta.
Îmi doresc să-mi fie alături încă 11 ani, dar din păcate nu se poate, așa că mă bucur de fiecare minut și fiecare „îmbrățișare” și vă îndemn să nu mai așteptați. Luați un suflet cu voi acasă și viața voastră va fi de 1.000 de ori mai frumoasă.
Despre mine:
Sunt Cristina Boartes, am 36 de ani, coordonez departamentul de Customer Experience al celui mai bun Ecosistem de Business din România. Îmi plac oamenii și toate provocările care vin împreună cu ei. Îmi displace minciuna, prefăcătoria și atitudinea „ghiocel”.
Mamă a trei suflete patrupede, călător entuziast, pasionat de frumos și yoga beginner since forever :).
