Dr. Andrei Neculăeș
În ultimii ani, medicina veterinară a înregistrat o creștere spectaculoasă în ceea ce privește disponibilitatea informației, a specializărilor, a aparaturii medicale, precum și a produselor de uz veterinar.
În practica de zi cu zi, în cabinete și clinici veterinare, o pondere importantă o ocupă cazurile din sfera dermatologiei. Pielea este cel mai mare organ al corpului, având diferite funcții (termoreglare, percepție senzorială, sinteza vitaminei D etc.) și acționând ca o barieră între animal și mediul înconjurător.
Un caz dermatologic poate fi privit ca un puzzle, în care fiecare piesă are o importanță deosebită. Discuția dintre medicul veterinar și proprietar, istoricul animalului, semnele clinice observate în timpul consultației, testele specifice efectuate, toate acestea reprezintă puncte cheie pentru stabilirea unui diagnostic corect.
Ca proprietar de animal de companie, trebuie să știm că într-o problemă dermatologică a companionului nostru, fie că vorbim despre un câine sau despre o pisică, întotdeauna există o cauză sau cauze și efecte. Acestea din urmă reprezintă de cele mai multe ori doar „vârful icebergului”, ceea ce vedem cu ochiul liber, iar cât timp tratăm doar efectele, cauza rămânând activă, vom avea parte de un cerc vicios, cheltuieli crescute și o calitate scăzută a vieții animalului de companie.
Principalul semn care atrage atenția este pruritul, ce se traduce printr-o mâncărime de diferite intensități, manifestată de animal prin scărpinat excesiv, lins și crănțănit intens a diferitelor părți ale corpului, scuturat din cap, frecat de obiectele din mediu. Acest semn este însoțit de cele mai multe ori de alopecie, eritem, excoriații, cruste, lichenificarea pielii, macule, pustule etc. Ca proprietar, este important să ne prezentăm pentru consultație încă de la primul semn, pentru a evita complicațiile ce nu întârzie să apară.
Sunt situații în care medicul veterinar reușește în cadrul unei singure consultații să stabilească diagnosticul de certitudine, în baza anamnezei, a leziunilorși a testelor realizate (raclat cutanat, trichograma, examinare lampă Wood, examen citologic etc.)și să prescrie tratamentul necesar. Există însă și situații (boli alergice cu manifestare cutanată) în care este necesar mai mult timp pentru a afla cauza problemei dermatologice, timp în care sunt urmate, pas cu pas, protocoale de excludere (dietă cu mâncare hipoalergenică, dietă de provocare – singura modalitate pentru depistarea alergenilor alimentari, testare intradermică pentru depistarea alergenilor din mediu).
De cele mai multe ori, tratamentele pentru afecțiunile dermatologice implică produse antiparazitare, medicamente pentru oprirea pruritului, antibiotice în cazul suprainfecției, diete alimentare, suplimente pentru piele, fiecare schemă de tratament fiind ajustată de la caz la caz.
Alte produse folosite deseori în cazul piodermitelor sunt șampoanele cu proprietăți antibacteriene. Șamponul cu clorhexidină 4% este unul dintre cele mai frecvent folosite datorită proprietăților sale antiseptice, a tolerabilității, cu eficiență bună asupra multor bacterii Gram + și Gram –.
Prevenția este crucială în cazul bolilor de piele, mai ales pentru animalele cu predispoziție genetică, alergice.
În cazul animalelor de companie, sunt câteva reguli de respectat pentru a evita afecțiunile dermatologice și nu numai: deparazitarea regulată cu produse de calitate, groomingul, îmbăierea animalelor, o alimentație de calitate, precum și prezentarea la timp la cabinetul veterinar, în caz de nevoie.
De asemenea, nu trebuie să uităm motivele pentru care am adus în viața noastră un animal de companie, bucuria zilnică ce ne-o oferă. Aceste lucruri se traduc printr-o asumare, ca formă de respect, ce implică nu doar un colț în casa noastră și hrană, ci și vizite la medicul veterinar, prevenție, sterilizare, deparazitări, timp, costuri și, nu în ultimul rând, iubire.
Dr. Andrei Neculăeș
Clinica veterinară Minivet, Piatra Neamt
Absolvent promoția 2012, pasionat de medicină veterinară, dermatologie și management cabinet veterinar.
