De ce este importantă deparazitarea externă și internă a animalelor de companie? Specialiștii explică cum, în funcție de sezon, atât pisicile, cât și câinii sunt expuși la diverși paraziți care, din păcate, le pot provoca afecțiuni grave şi le pun viața în pericol.
Dr. Constantin Roman, medic veterinar
Dr. Constantin ROMAN, medic veterinar, explică care sunt paraziții caracteristici fiecărui anotimp și care sunt bolile pe care le transmit prietenilor noștri necuvântători:
Căpușele
Căpușele apar primăvara când avem două sau chiar trei zile consecutive cu temperaturi pozitive. Cum se dezgheață afară, căpușele își încep activitatea. Apoi toamna, când începe să se mai răcorească afară și este umiditate mai crescută. Ele pot să transmită animalului nostru de companie unele boli, atât infecțioase, cât și parazitare. Dintre cele infecțioase putem enumera: Boala Lyme, erlichioza, anaplasmoza etc. Iar când vorbim de cele parazitare, doar și strict la animalele de companie, trebuie menționate babesiozele care sunt boli mortale. Dacă diagnosticul nu este pus la timp, Babesia sp. poate distruge efectiv toate celulele roșii. Se multiplică asexuat și exponențial în hematii, iar când nu mai încap în celulă, aceasta se sparge și fiecare parazit, merozoit, cum îi spunem noi, pătrunde în altă celulă, ciclu care se repetă până când animalul moare prin anemiere.
Țânțarii
Pe timp de vară, ectoparazitozele care evolue sunt cele produse de diptere (insecte cu două aripi). Aici ne referim la țânțari, la muște și la flebotomi. Aceștia din urmă sunt mai rari în România. La animalele sănătoase din punct de vedere clinic muștele, pe lângă faptul că sunt generatoare de disconfort, mai pot produce iritații sau mecanisme de natură toxico-alergică. Însă țânțarii sunt într-adevăr foarte importanți din punct de vedere medical deoarece transmit animalelor noastre de companie, și nu numai animalelor de companie, anumite boli, fie infecțioase, fie parazitare.
La animalele de companie țânțarii transmit dirofilariozele. Spun dirofilarioze și nu spun doar dirofilarioză pentru că în țara noastră evoluează două dintre ele: cea subcutanată (determinată de nematodul Dirofilaria repens) și cea cardio-pulmonară (D. immitis). La dirofilarioza subcutanată se poate observa un nodul în țesutul conjunctiv subcutanat sau o zonă care seamănă cu o iritație și acolo este de fapt nodulul parazitar. Dirofilarioza cardio-pulmonară în stadiu incipient nu are simptome. În momentul în care într-adevăr apare simtomatologie, deja boala este în stadiu avansat. Simptomatologia dirofilariozei cardio-pulmonare se traduce prin oboseală la efort, dispnee, tuse, sangerări nazale, cianoză, sincopă și ascită (insuficiență cardiacă congestivă dreaptă).
Puricii
Puricii sunt periculoși pentru animalele de companie, odată prin efectul spoliator, adică se hrănesc cu sânge și anemiază animalul, în infestație masivă, fie prin rolul alergizant al salivei lor (dermatita alergicăla înțepătura de purici). Puricii mai au un rol inoculator, adică pot transmite diverse bacterii. Și aici putem vorbi despre Mycoplasma haemofelis, de exemplu, care se localizează și se dezvolta pe celulele roșii ale pisicii sau Mycoplasma haemocanis care se dezvoltă și se localizează pe celulele roșii ale câinelui. Mycoplasma sp. provoacă o degradare sau o agresiune asupra peretului hematiei până o distruge, provocând o anemie mai lentă decât babesiozele.
Un alt rol al puricelui este reprezentat de cel de gazdă intermediară pentru cestodul Dipylidium caninum. Acest parazit intestinal pentru a ajunge adult are nevoie de două gazde: cea intermediară este reprezentată de purice și gazda definitivă este reprezentată de câine sau de pisică. Chiar dacă se numește Dipylidium caninum, este mai des întâlnit la pisică decât la câine.
Prevenție
Proprietarilor animalelor de companie le recomand ca în momentul inițierii și pe parcursul scemei de vaccinare sau la consultații de rutina să discute cu medicul veterinar. Astfel să întrebe sau să ceară informații despre cum și cu ce își pot proteja eficient companionul împotriva bolilor cu transmitere vectorială (transmitere prin țânțari, căpușe, purici). De altfel proprietarii trebuie să conștientizeze că un țânțar, de exemplu, nu doar înțeapă și creează un disconfort, ci poate transmite animalului nostru de companie un parazit sau o altă boală care îi poate fi fatală. Pe de altă parte, este mult mai ușor să previi bolile vectoriale prin deparazitări externe riguroase, lună de lună, decât să se ajungă la medicul veterinar tardiv, când se pot face foarte puține lucruri pentru salvarea animalului de companie.
