Gingivostomatita cronică, în practica veterinară, devine, prin frecvenţă şi gravitate, o adevărată provocare diagnostică şi terapeutică atât pentru medici, cât şi pentru proprietari.
Dr. Robert Baltag
Din ce în ce mai des întâlnită şi, din păcate, o problemă neglijată, aceasta duce la un disconfort dureros, de lungă durată, şi este un motiv de mortalitate prematură, asociat sau nu cu alte afecţiuni. Gingivostomatita cronică reprezintă o inflamaţie a mucoaselor din cavitatea bucală (gura), respectiv a gingiei (gingivita), iar atunci când inflamaţia este mai extinsă şi cuprinde şi alte părţi moi de la nivel bucal (buzele, limba), poartă numele de stomatită. Alte leziuni ce apar sunt: retragerea gingiei şi evidenţierea rădăcinii dintelui, apariţia plăcii dentare (tartru), slăbirea legăturii dintre dinte şi alveolă (alveola reprezintă depresiunea din maxilar sau mandibulă în care stă dintele) şi modificări de densitate ale alveolei.
Termenul „cronic“ este folosit pentru că, de cele mai multe ori, este o afecţiune lentă şi dureroasă, deosebit de gravă. Se manifestă prin halenă (respiraţie urât mirositoare), înroşirea gingiilor, prezenţa tartrului dentar, dificultăţi în mestecare, apetit variabil sau chiar absenţa lui.
Cauzele care duc la această afecţiune sunt multiple, de la infecţii virale sau bacteriene, până la reacţii autoimune. Pentru a diagnostica şi a trata cât mai corect pacientul, medicul veterinar va face un examen clinic general şi un examen dentar riguros. De asemenea, se va recomanda ca pisicile să fie testate prin investigaţii specifice: se vor face determinări virusologice pentru imunodeficienţa şi leucemia felină, examen bacteriologic, analize de sânge, radiografie dentară, examen histopatologic etc.
În funcţie de faza evoluţiei bolii, se va decide fie pentru un tratament clasic (detartraj şi periaj dentar, tratament cu antibiotic, igienă dentară zilnică) sau vor fi luate măsuri mai drastice (extracţii dentare selective sau totale, intervenţii chirugicale de îndepărtare a ţesuturilor modificate, medicaţie pe termen mai lung pentru controlul durerii).
În concluzie, pacienţii felini trebuie prezentaţi la controlul anual pentru a monitoriza sănătatea dentară, iar în cazul sesizării unor simptome dintre cele enumerate, nu trebuie în nici un caz ignorate.
Dr. Robert Baltag
Medic veterinar – SanitaVet Bucureşti
