Majoritatea câinilor, indiferent de rasă sau de talie, au perioade în care obișnuiesc să urle, mai des noaptea, dar și în timpul zilei. De-a lungul timpului, cercetătorii au încercat să găsească explicații pentru acest comportament al blănoșilor. Iar concluziile au scos la iveală faptul că poate fi vorba pur și simplu de o trăsătură moștenită de la strămoșii lor, lupii, dar în același timp obiceiul de a urla în miez de noapte poate fi cauzat și de anumiți factori de mediu sau emoționali.
Există mai multe teorii despre strămoșii cățeilor, însă cea mai răspândită este aceea conform căreia părinții blănoșilor de astăzi sunt lupii. Iar dacă știm ceva despre acești prădători cu spirit de haită este că… urlă. Un studiu efectuat de un grup de cercetători din Australia a arătat că lupii urlă atunci când unul dintre membrii haitei cu rol social important părăsește grupul, iar cei rămași îi cer să întoarcă. În același context, urletul poate fi și semnalul, chemarea la vânătoare sau tactica prin care intrușii sunt ținuți la distanță.
Cum totuși câinii domestici nu trăiesc în haită și nici nu pornesc la vânătoare, instinctele moștenite de la lupi se manifestă în funcție de factori actuali, care țin de mediul în care aceștia trăiesc. Astfel, un câine poate urla atunci când stăpânul său, de care este foarte apropiat, lipsește de acasă pentru o lungă perioadă de timp.
Specialiștii spun, de asemenea, că blănoșii care rămân acasă singuri și suferă din această cauză își manifestă supărarea urlând. Iar acest lucru se întâmplă mai ales dacă sunt singuri pe timp de noapte. Există câini cărora le este frică de întuneric, iar sentimentul de anxietate devine mai puternic dacă familia nu este acasă. Încearcă astfel prin urlet să alunge posibilele pericole.
Cum câinii nu sunt animale cărora le place să trăiască în captivitate, ei își pot manifesta nemulțumirea prin urlet. Același comportament îl vor avea și dacă le este foame sau pur și simplu se simt ignorați de cei din jur.
Din păcate, urletul, spun medicii veterinari, poate fi și semn al unor afecțiuni, artrita de exemplu. Tocmai de aceea, recomandarea medicilor veterinari este ca proprietarii de câini să apeleze la consult de specialitate în situaţia în care observă schimbări în comportamentul prietenului necuvântător.
