Când auzi numele Sasha, în minte ți se creionează perfect imaginea mafiotului rus care parcă ține ațintit un pistol spre tâmpla ta. E agitat și simți deja cum nu mai ai scăpare.
Andra Petrariu
Sângele rece care îi trece prin venele de mafiot te face să te dai ușor bătut. E sălbatic, dar fulgerător, de parcă ar vrea să termine totul într-o clipă. Ai vrea să fugi, dar știi că n-ai scăpare… Se furişează tiptil, dar apăsat, și pentru ca fiorii să te prindă-ncet, încet, te-atinge deseori amenințându-te cu o privire tandră și ucigătoare. El știe clar ce vrea și nu se lasă niciodată pradă dorințelor tale. E foarte atent la detalii și poate fi chiar delicat în unele situații, iar când glasul impunător i se face auzit, toți îi cad la picioare cu răsuflarea tăiată.
Dacă până aici aţi înţeles, atunci e clar, vă uitați la prea multe filme polițiste.
Căci eu vă povesteam despre „tomberonarul“ Sasha, motanul meu, căruia nimeni nu îi poate rezista, exemplul perfect de „mafiot”.
Blănosul care de 9 ani îmi face viața mai frumoasă. O umple de iubire, de bucurie și… de păr. Pentru că, da, viața cu pisică-n casă este fix așa cum v-o imaginați. Plină de păr, mustăți căzute pe covor, granule de nisip împrăștiate pe parchet, urme de gheare pe canapele sau perdele agăţate, geamuri ferecate, găuri în tricou și-n șosete. O viață „chinuitor” de frumoasă de care mi-aș dori să aveți cu toţii parte.
Acest „bolfănos” drăgăstos, de aproape 5 kg jumătate, încă mă surprinde cu felul său de a dărui afecțiune. 9 ani, 3 orașe și 5 case, pe toate le-am explorat împreună. Am fost pe rând elevi, studenți, chiriași, șomeri sau adulţi serioși, cu joburi. Indiferent de situație, am fost mereu împreună.
Am învățat în timp să ne acceptăm unul altuia obiceiurile, apucăturile și momentele excesive de tandrețe. Să fim atenți la nevoile celuilalt (chiar dacă asta înseamnă o lecție eșuată de mâncat iarbă, de exemplu, pentru că Sasha tot scame, ațe şi pungi de plastic preferă să ronţăie), să ne ascultăm reciproc (chiar dacă asta presupune miorlăituri prelungi și uimitor de diferite de la o zi la alta), să ne protejăm (chiar dacă asta înseamnă ca atunci când cineva ridică vocea la mine să-l lovească puternic cu lăbuțele), să alergăm prin casă (uneori până la epuizare).
Spre deosebire de alte povești, Sasha nu sfâșie cablurile, nu roade hârtia igienică și nu mă trezește la 5 dimineața pentru a cerşi atenție, ci așteaptă răbdător să mă ridic, pentru ca apoi să își lipească nasul umed de obrazul meu.
Privirea aceea blândă pe care ți-o aruncă atunci când simte că te pregătești să pleci de acasă îți face inima bucăți. La fel și saltul de bucurie cu care te întâmpină atunci când te întorci. Pentru că simți că orice ar fi, singurătatea nu-ți mai aparține.
Chiar și acum mă minunez câtă dragoste și bunătate poate scoate la suprafață o pisică dintr-un om. Și cum poate să îți transforme în bine nu doar viața, ci și casa, relația cu ceilalţi. O face în doze mici, dar sigure, cu fire magice de blană și priviri năucitoare, pregătite cu grijă în propria lui fabrică de tors.
Andra Petrariu
Reporter pasionat de radio şi de scris, veşnic îndrăgostită de culorile apusului şi de poveştile oamenilor care au ceva de spus. Pisicăreasă visătoare cu program întreg, care se joacă de-a adultul cu juma’ de normă. Îi place viața şi crede că zâmbetele şi iubirea chiar pot schimba lumea.
