Undeva prin `86 am început să îmi fac cunoscută cea mai arzătoare dorință a mea – un cățel. Nu conta mărimea, culoarea, blănița, rasa, nimic din toate acestea. Singurul criteriu eliminatoriu era lătratul, astfel că diverşii peruși care mi-au colorat copilăria nu au avut nici o șansă să-mi câștige inima definitiv și irevocabil.
Silvia Boncuţiu
30 de ani mai târziu, și zeci de tentative eșuate de a ascunde căței prin diverse locuri, și-a făcut loc în viața mea un pufos senzațional, „cel mai cel” mocofan pe care îl găsiți în social media după hashtagul #iliubescdenumaipot. Deloc surprinzător, când l-am adus pe Jack acasă, urarea cea mai realistă a fost „să te stăpânească sănătos”.
Jack e numele din buletin, Captain Jack Sparrow varianta oficială, însă într-un singur an s-a ales cu numeroase alte prenume: Pişcoţel, Pătrunjel, Alifie, Tuti-Muti, Pufosul, Jackuţă și, în funcție de nevoie, alte câteva zeci de apelative.
Pentru că l-am așteptat mai mult de 30 de ani, de îndată ce ne-am întâlnit mi-a fost tare greu să îi mai las loc să respire departe de mine, așa că prima lui ieșire în lume a fost în Padiș (Apuseni). Atunci mi-am dat seama că Jack nu va mai fi niciodată alb imaculat, așa că avea să fie un pufos murdărel. Încă de la început am observat că e un muntodog în devenire, chiar dacă după o tură scurtă prin pădure a adormit și câteva ore nu l-a mai putut trezi nimeni. Cu toate acestea, de îndată ce a prins gustul ieșirilor în natură, Jack a devenit partenerul nelipsit. A venit cu mine la rafting până să-mplinească 4 luni, iar aventura pe apă i-a plăcut mai mult decât mă așteptăm.
Pe Valea Vaserului cu Pufosul
Indiferent cât de rău sau de bine mi-a fost și ce sentimente m-au încercat, Jack a fost întotdeauna acolo și a făcut ce a știut ca să-mi fie un pic mai bine. Ne-am consolat reciproc de nenumărate ori și am sărbătorit cu recompense micile victorii.
Primăvara a început cu o tură prin Maramureș, pe parcursul căreia Jack a făcut senzație pe Mocănița. Oricât pufăia și șuiera biata Mocăniță, copiii din tren erau fascinați de tăntălăul meu. Mirosurile infinite pe care le-a investigat în stația Paltin a făcut ca pauza să treacă pe nesimțite. Iar dacă tot am fost în Maramureș, nu se cădea să nu mă însoțească și la niște plăcinte creţe și, mai ales, era obligatoriu să vizităm Cimitirul Vesel de la Săpânța. Jack a avut voie peste tot, verificasem înainte de a pleca la drum, iar cu atâta experiență de aventurier știa deja să se comporte astfel încât să nu îi facă nimeni observații.
La scurt timp după evadarea în Maramureș am fugit pe Cheile Râmeţului (Alba). Ei, dacă pe malul Vaserului a zburdat cât a vrut, de data asta Pufosul a stat cuminte în rucsac cât timp am trecut prin canion, pe lanțuri, atenţi să nu cădem în apă. La fel de cuminte a stat și când a fost dat din mână-n mână pe sectoarele periculoase, tocmai ce-i luasem un ham şi era cazul să-l şi folosim.
Jack în Eurotrip
Poate una dintre cele mai plăcute experiențe de până acum a fost o tură cu Tuti-Muti pe la muzeele auto din Germania. E drept că are mare noroc și nu are rău de maşină la drum lung, nu se plictisește, ci stă cuminte pe bancheta din spate, în coșulețul lui, cu o tonă de jucării la îndemână. Deci cum să rateze tocmai el o tură pe la cele mai spectaculoase muzee auto? Ei bine, pe o parte le-a ratat deoarece combinaţia câine-roată de mașină i-a determinat pe unii proprietari să interzică accesul patrupezilor.
Am fost însă plăcut suprinşi să ni se permită accesul la Audi, iar Jack a stat cumințel și a ascultat istoria celor 4 cercuri din logo-ul lor. I-a plăcut și la BMW, chiar dacă mai degrabă a avut acces în showroom și în zona motocicletelor decât în muzeu. S-a atașat de Isetta, i s-a părut că i se potrivește bine și că ar putea să scoată caţeluşele în oraș, să le ducă la film. Nu a fost să fie… poate data viitoare 🙂 .
Lăsând la o parte obiectivele, călătoria a fost EXCEPȚIONALĂ! O excursie cu Pufosul prin Europa mi-a arătat cât de firesc și de frumos este să fii stăpânul unui cățel într-o lume civilizată. Jack m-a însoțit țanțos prin toate magazinele și mă privea sceptic de pe scaunul din cabina de probă. E drept că sesiunile de shopping nu l-au încântat în mod deosebit, însă simplul fapt că era primit cu drag în orice magazin și că nu o dată am pățit ca vânzătoarea să scoată dintr-un sertat o cutie cu biscuiți pentru căței mi-a dat de înțeles că mai există o luminiță la capătul tunelului.
Jack ne-a însoţit în restaurante, magazine, muzee (de dragul adevărului trebuie să recunosc faptul că în cele mai multe muzee din Europa căţeii nu au voie, şi nici în patiserii, ceea ce rămâne o enigmă), benzinării, parcuri, metrou – adică peste tot!
În cort cu cel mai bun prieten
Jack şi-a început viaţa la cort încă din perioada când era pui, deci ştia la ce să se aştepte. Prima seară de stat la cort a fost la Melk, în Austria, pe malul Dunării. A alergat cât l-au ţinut lăbuţele şi, când l-am închis în cort, a căutat disperat o portiţă de ieşire de am crezut că va roade cortul. Ca de obicei, pentru Jack niciodată nu e suficient timpul pentru explorare şi mereu mai are un fir de iarbă pe care nu l-a adulmecat încă. Au urmat apoi campingurile din München, Stuttgart, Nuremberg şi Viena, toate cu o experienţă impecabilă pentru Pufosul meu.
Un moment simpatic, transformat într-o amintire amuzantă, s-a petrecut într-o dimineaţă în Stuttgart, când Jack a plecat în căutarea mea şi m-am trezit cu el la duşuri în timp ce îşi băga boticul pe sub toate uşile cabinelor, poate, poate mă găseşte. Cu Jack, viaţa în camping e întotdeauna surprinzătoare şi plină de momente hazlii. În total, în cele 6 zile, Jack a parcurs mai bine de 3.000 de kilometri şi a fost un adorabil partener de drum.
Copilot pe Rarău
Cea mai recentă plimbare a lui Jack a fost pe Rarău, la etapa Campionatului Național de Drift. Pentru că știam de anul trecut că nu e gălăgie infernală, Jack s-a încadrat perfect și aerul de Bucovina i-a fost pe plac. Nu și cocoșii care și-au început prea devreme programul și i-au stârnit Pufosului apetitul pentru lătrat, însă întâmplarea trece în categoria daune colaterale, cu impact exclusiv asupra somnului meu.
Experiențele lui Jack, #muntodog de profesie, sunt abia la început. Următoarele călătorii şi aventuri sunt deja programate: pe Negoiu și pe Moldoveanu împreună cu Jack cel curajos.
Silvia Boncuţiu
Este de profesie comunicator, îndrăgostită de natură şi dependentă de aventură. Cu o experienţă bogată în jurnalism şi comunicare, este în permanentă căutare a sensului vieţii prin intermediul experienţelor şi a oamenilor pe care îi întâlneşte, dar şi a căţeilor de care este îndrăgostită iremediabil.
