Pentru că noiembrie este considerată Luna Diabetului pentru animalele de companie, vă oferim un interviu cu Dr. Laura Tomescu, medic veterinar în cadrul Spitalului Pet Stuff din București. Ce înseamnă diabetul la animalele de companie, simptomele, incidența, precum și sfaturi cu privire la tratament și modul de îngrijire al blănoșilor diagnosticați cu diabet sunt câteva dintre temele abordate în cadrul discuţiei.
Noiembrie este desemnată Luna Diabetului pentru animalele de companie. Ce animale de companie sunt expuse diabetului?
Animalele de companie cu care lucrez cel mai des sunt câinii și pisicile, iar ambele specii pot suferi de afecțiuni endocrine cum este diabetul. E o incidență mai mare la pisici decât la câini, însă, în egală măsură, diabetul e o patologie care trebuie depistată timpuriu și tratată în consecință. Cu siguranță, sunt și alte animale de companie la care s-au raportat câteva cazuri de diabet – chinchilla, iepurele, porcușorul de Guineea, însă de diagnosticarea și terapia acestora se ocupă medicii veterinari care s-au interesat de-a lungul timpului de patologiile lor. Totuși, incidența în aceste cazuri este mult mai mică față de câini și pisici.
Care este incidenta de cazuri de diabet la animalele de companie? A crescut numărul de cazuri în ultimii ani?
Diabetul este o afecțiune endocrină pe care o întâlnim destul de des în practica zilnică. La spitalul unde lucrez, vedem aproape lunar cazuri suspecte de diabet, ceea ce înseamnă că incidența este destul de mare. Eu recomand proprietarilor să se adreseze medicului veterinar imediat ce observă modificări în comportamentul animalului și să țină cont de consultul anual de rutină al pacientului, care constă într-un set de analize recomandat de medicul curant, în funcție de riscurile la care este expus pacientul respectiv. Astfel, putem depista la timp patologii în stadiu incipient și evităm situațiile urgente în care nu mai diagnosticăm doar diabet, ci și complicații severe ale acestuia.
Putem observa o creștere a numărului de cazuri de diabet la animalele de companie și este foarte probabil că acest lucru să se datoreze practicii veterinare de a informa proprietarul despre analizele anuale, astfel reușind să diagnosticăm cazuri în care simptomatologia este destul de ușoară, aproape insesizabilă.
Care sunt cauzele diabetului și factorii de risc la pisici? Dar la câini?
Ca și în cazul oamenilor, obezitatea este factorul de risc principal atât în cazul pisicilor, cât și al câinilor. Din păcate, în prezent, încă mai auzim că un animal obez este dovada unui animal bine îngrijit, hrănit corespunzător, însă este datoria medicului veterinar să explice proprietarilor riscurile pe care obezitatea le poate atrage după sine.
Alți factori de risc pot fi genetici, alte afecțiuni endocrine, cum e sindromul Cushing (hiperadrenocorticismul) sau hipertiroidismul, proces inflamator la nivel pancreatic (pancreatita).
De asemenea, unii pacienți cu boli autoimune pot ajunge diabetici iatrogen, prin natura medicației pentru tratarea bolii primare, cu glucocorticoizi.
Când se poate instala diabetul şi care sunt semnele acestuia la animalele de companie?
În cazul câinilor, vârstă medie la care poate apărea diabetul este între 7-9 ani, iar la pisici în general după vârsta de 5 ani. Câteva simptome sunt considerate clasice, ca poliuria/polidipsia (consumul excesiv de apă și urinare exagerată), slăbire progresivă și polifagie (apetit alimentar crescut). Totuși, putem întâlni și alte semne care nu sunt specifice diabetului, cum ar fi apatie, voma, deshidratare, apetit alimentar absent. Fiecare caz e unic și nu este obligatoriu să întâlnim toate semnele clasice sau pe cele mai puțin specifice, de aceea e nevoie de mare atenție atunci când avem un pacient cu semne comune cu ale altor patologii.
Totodată ne putem întâlni cu diabetul în situații de urgență, atunci când un pacient intră în așa numita cetacidoză metabolică, caz în care ne confruntăm cu un pacient critic, cu nevoie urgentă de atenție medicală și tratament. Este vorba de cele mai multe ori de un diabet netratat care duce la complicații care pot pune în pericol viața animalului.
Pot fi confundate simptomele cu cele ale altor probleme de sănătate care pot apărea la animalele de companie?
Cu siguranță. Consumul excesiv de apă și urinarea în cantități foarte mari constituie un sindrom numit poliurie/polidipsie și poate fi întâlnit atât în cazul diabetului, cât și în cazul altor boli endocrine sau diverse patologii infecțioase (infecții bacteriene localizate/generalizate).
Atunci când un pacient vine la medicul veterinar cu diverse simptome este important ca medicul să recomande investigații de laborator în urma cărora să se stabilească un diagnostic de certitudine pentru a putea fi tratată cauza principală. Astfel, reușim să diagnosticăm la timp afecțiuni care, cu tratament adecvat, pot ajunge până la remitere.
Cum este diagnosticat și tratat diabetul la câini și pisici?
În urma consultului general, care constă în consultul fizic al animalului și discuția cu proprietarul acestuia, medicul veterinar va întocmi o listă cu simptomele/problemele pacientului și va putea stabili în linii mari câteva diagnostice diferențiale. Ulterior, prin analize de sânge și investigații imagistice, diagnosticele diferențiale sunt excluse sau confirmate pe rând, până se ajunge la un diagnostic final de certitudine.
E adevărat că nu trebuie să fie neapărat un singur diagnostic. Diabetul e o afecțiune care poate apărea concomitent cu alte patologii și este important ca medicul veterinar să aibă posibilitatea să depisteze toate problemele.
Diabetul se poate diagnostica pe baza analizei biochimice a sângelui, iar valorile care ne interesează sunt glicemia (nivelul de glucoză în sânge) și fructozamina, care în cazul diabetului sunt considerabil crescute. De asemenea, de mare ajutor este și examenul urinar, iar apariția glucozuriei (glucoza eliminată la nivel urinar), coroborată cu restul rezultatelor, poate ajuta medicul clinician în stabilirea diagnosticului.
Tratamentul constă, ca și în cazul oamenilor, în administrarea unor doze de insulină la un anumit interval stabilit de medicul veterinar, în funcție de evoluția pacientului. În cazul câinilor, cel mai des întâlnim diabetul de tip 1, iar la pisici întâlnim diabetul de tip 2, ca și la oameni. Ambele sunt insulinodependente.
Cum avem grijă de un animal de companie diagnosticat cu diabet? Sunt reguli de alimentație pe care trebuie să le respectăm? Are nevoie animăluţul nostru, cățel sau pisică, nevoie de îngrijire suplimentară? Trebuie să evităm să-l expunem la anumite lucruri de care un animal sănătos nu ar trebui ferit, în mod obișnuit?
Un animal de companie diagnosticat cu diabet are nevoie de atenție sporită, multă disciplină din partea proprietarului, și aici intervine și medicul veterinar care are datoria de a educa proprietarul în acest sens și de a-i explica acestuia ce presupune îngrijirea unui pacient diabetic. Din păcate, animalele nu ne pot semnala verbal atunci când organismul simte variații ale glicemiei și trebuie să ne ghidăm foarte mult pe valorile determinate cu ajutorul unor aparate rapide. Asta presupune ca proprietarul să fie comod cu efectuarea la domiciliu a unor manopere minime – puncționarea cu ajutorul unui ac al unui capilar de sânge și determinarea glicemiei și injectarea dozei de insulină la intervalul stabilit de medicul veterinar.
Proprietarul trebuie să conștientizeze că diabetul este o afecțiune cronică, iar în cazul unor pacienți se menține pentru tot restul vieții acestuia. E adevărat că în cazul pisicilor care sunt depistate cu diabet incipient, există posibilitatea de remitere a diabetului, însă acestea au incidența destul de mică.
Hrana pacientului cu diabet presupune o dieta specială cu un indice caloric redus. Există, bineînțeles, câteva diete comerciale deja formulate pentru nevoia pacientului diabetic, însă atât câinii, cât și pisicile preferă hrana cu palatabilitate crescută și uneori întâmpinăm dificultăți în administrarea dietelor deja pregătite. În cazul acesta, medicul veterinar poate recomanda o hrană de bază al cărei indice caloric este redus sau normal, dar față de care pacientul prezintă un interes crescut, nu ne dorim ca acesta să nu fie hrănit corespunzător.
În afară de restricțiile alimentare, pacientul nu trebuie ferit de nimic altceva. Chiar dacă suferă de o afecțiune cronică, un pacient cu diabet trebuie să ducă o viață normală, să se hrănească, să bea apă, să se joace, să socializeze.
Diagnosticul de diabet poate fi descurajator pentru un proprietar, însă o comunicare deschisă cu medicul veterinar curant ajută de fiecare dată. Relația medic-pacient este foarte importantă, iar în domeniul veterinar relația se referă la medic și aparținătorul pacientului. Rolul medicului veterinar este, pe lângă stabilirea diagnosticului și a tratamentului pacientului, să răspundă deschis întrebărilor proprietarilor, să îi lămurească și să îi ajute să înțeleagă ce anume se întâmplă cu animăluțele lor.
Dr. Laura Tomescu
Dr. Laura Tomescu este medic veterinar în cadrul Spitalului Pet Stuff din București. A absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din București în anul 2013, ulterior construindu-și experiența profesională în cadrul mai multor clinici veterinare de urgență. A participat la congrese naționale și internaționale de medicină veterinară, cu interes în medicina de urgență și medicina internă, în special endocrinologie. A urmat cursuri de specializare sub îndrumarea diplomaților europeni ai ESAVS (European School of Advanced Veterinary Studies), pe diverse teme de medicină internă (endocrinologie, nefrologie, patologie clinică, hematologie și oncologie). E atrasă de cazurile cu patologii complexe și le consideră adevărate provocări. De aceea pune accent pe dezvoltarea profesională continuă, atât cea proprie, cât și cea a colegilor din echipa ei.
