Dr. Florina Vornicu
Înainte de a vă hotărî să achiziționați un prieten patruped, este foarte important să vă informați cât mai bine cu privire la ceea ce presupune îngrijirea unui animăluț.
Un prim pas ar fi să hotărâți dacă vi se potrivește o pisică sau un cățel… sau, de ce nu, ambele?
O pisicuţă este un companion potrivit pentru o persoană care nu dispune de timp pentru plimbări și care poate are un program de lucru mai lung. Pisicuțele în general nu sunt deranjate de faptul că rămân mai mult timp singure acasă, iar existența unui companion, o altă pisicuță sau poate un cățel, poate face așteptarea întoarcerii proprietarului cu atât mai ușoară.
Un cățel este o alegere foarte bună pentru persoanele active, care vor să facă mișcare și care pot oferi patrupedului activitatea fizică zilnică de care el are nevoie. Cățelul trebuie plimbat cel puțin câte o oră, de două ori pe zi.
Odată stabilit ce animăluț adoptaţi, este esențial să hotărâți ce rasă vi se potriveşte. Nu e vorba doar de aspect, rasele vin la pachet cu temperamente și personalități diferite, condiții de îngrijire mai simple sau mai stricte, caracteristici anatomice sau boli genetice diferite.
Foarte important este și locul de unde hotărâți să achiziționați animăluțul. Deși adăposturile de animale sunt pline de suflețele minunate care așteaptă o șansă, dacă totuși hotărâți să alegeți un animal de rasă, trebuie să fiți foarte atenți de unde faceți achiziția. Verificați dacă este vorba de un crescător autorizat, cereți să vedeți părinții puilor și să puteți petrece puțin timp cu puii pentru a putea stabili care dintre ei vi se potrivește. Dacă v-ați hotărât, verificați ochii, nasul și urechile animăluțului să nu existe secreții, dar și pielea pentru a nu exista răni sau paraziți externi. Foarte important e ca puiuțul să vină și cu un carnet de sănătate care să conțină deparazitări interne și cel puțin un vaccin.
Dacă ați achiziţionat puiuțul și l-ați adus acasă, este foarte important să îi acordați 3-4 zile pentru a se obișnui cu noua casă, lucrurile și mirosurile noi. După perioada de acomodare urmează o primă vizită la veterinar. Animăluțului i se va verifica starea de sănătate și se va stabili ce etape sunt necesare pentru efectuarea deparazitărilor interne și externe și a schemei de vaccinare.
Deparazitarea internă se poate face la căței începând cu vârsta de 4 săptămâni, fiind necesară o a doua doză la o săptămână distanță.
Schema de vaccinare din primul an de viață al unui cățel cuprinde 4 vaccinuri administrate la distanță de două săptămâni între ele. Din cauza parazitismului intens din orașul nostru este necesară câte o deparazitare internă cu o săptămână înainte de fiecare vaccin. Studiile din ultimul timp recomandă la rase precum Bishon, Ciobănesc German, Ciobănesc Belgian, Rottweiler, Amstaff efectuarea unui vaccin suplimentar, de siguranță, la o lună de la al patrulea vaccin din schema de bază.
În timpul schemei de vaccinare, cățelul nu trebuie să intre în contact cu animăluțe nevaccinate, bolnave sau nedeparazitate intern și extern și nu trebuie scos la plimbare pentru a nu i se compromite imunitatea. La o săptămână după ultimul vaccin efectuat puteți începe plimbările. În anii următori, cățelul se vaccinează o singură dată pe an cu un vaccin polivalent, iar deparazitările interne sunt recomandate din 4 în 4 luni.
În cazul pisicilor, deparazitarea internă se poate face începând cu vârsta de 6 săptămâni, cu repetare la vârsta de 7 săptămâni. Schema de vaccinare inițială cuprinde două vaccinuri administrate la vârsta de 8 și 12 săptămâni, după care urmează rapeluri anuale cu vaccinuri polivalente, iar deparazitări interne se vor face din 4 în 4 luni.
Deparazitarea externă atât la căței, cât și la pisici se poate face începând cu vârsta de 6 săptămâni. Gama de produse antiparazitare este variată și cuprinde spot-on-uri, comprimate, zgărzi, spray-uri, pulberi. Pentru o eficiență ridicată este recomandat să folosiți prin rotație diferite variante de produse și diferite substanțe active.
Nu omiteți să vă deparazitați extern animăluțele! Acestea trebuie deparazitate tot timpul anului.
Paraziții externi vă pot îmbolnăvi grav companionii patrupezi. Una din aceste boli grave este babesioza care de cele mai multe ori duce la deces.
Alimentația este un capitol foarte important în creșterea și dezvoltarea unui animăluț. În primele 10 luni de viață puiuții se hrănesc cu granule de tip starter/junior, următoarele 2 luni li se dă un amestec format din granule starter/junior și granule de adult, urmând ca după vârsta de 1 an să primească doar granule de adult. Dacă în cazul pisicilor hrana poate fi lăsată la discreţie împreună cu un vas cu apă proaspătă, iar pisicuța va mânca puţin câte puţin de câte ori simte nevoia, în cazul cățeilor este necesar să existe un program de masă. Astfel, până la vârsta de 4 luni puiuțul va fi hrănit de 5 ori pe zi, după vârsta de 4 luni vor fi 4 mese, după vârsta de 6 luni va fi hrănit de 3 ori, iar după vârsta de 1 an va primi hrană dimineața și seara. Recompensele pot fi introduse în alimentație începând cu vârsta de 7 luni.
Deși recomandarea generală este ca baza alimentației să fie hrana uscată de calitate, în dieta animăluțului se mai pot introduce paste sau orez cu carne fiartă, caș nesărat sau brânză de vacă/capră degresată, supă de legume sau legume fierte sau crude.
Nu împărțim porția noastră de mâncare cu animăluțul de companie și nu îl hrănim pe furiș pe sub masă!
Exista și o listă de alimente interzise care pot să dăuneze foarte tare animalelor ducând la intoxicații sau grave probleme de sănătate. Aceasta cuprinde: zahăr sau dulciuri, ciocolată, condimente, sare, struguri, ou crud, carne de pui crudă (salmonella), cartof, ceapă, usturoi, avocado, lapte dulce (intoleranță la lactoză), mozzarella, smântână, oase și piele de pui, prăjeli, mezeluri (salam, parizer, carnați etc.), brânzeturi fermentate (brânză de burduf, brânză topită, cașcaval), varză, mazăre, fasole, năut, linte, pâine (în special cea albă), nuci, alune, seminţe, fistic, banane, pepene galben sau orice alt fruct foarte dulce, conserve sau pateuri pentru oameni.
Foarte importantă este și igiena animăluțului. Astfel, dacă în cazul pisicuțelor nu trebuie să ne facem prea multe griji deoarece acestea știu din instinct să folosească litiera cu nisip pentru a-și face nevoile și își toaletează singure blănița, singura noastră grija fiind curățarea urechilor o dată pe săptămână, în cazul cățeilor este nevoie de ceva mai mult efort. Prietenii canini necesită îmbăieri care nu se fac mai des de o dată pe lună cu șampoane speciale pentru căței, adaptate tipului de blană pentru a nu afecta stratul de protecție a pielii. Totodată este necesar să le curățăm urechile săptămânal. Periajul blănii este un element foarte important și e bine de realizat zilnic sau la două zile cu unelte potrivite. Trebuie să ținem cont și de igiena dentară. Pentru aceasta ne este de folos hrana uscată, care, administrată permanent, face detartraj mecanic prin spargerea granulei cu dinții sau putem apela la unelte speciale pentru periajul dinților, disponibile în pet shop-uri sau farmacii veterinare.
Dr. Florina Vornicu
Dr. Florina Vornicu, medic veterinar în cadrul Clinicii Veterinare TwoVet Bârlad
