Silvia Boncuțiu
Ultimul an a însemnat pentru cei mai mulți dintre noi stat acasă, planuri anulate, muncă remote și izolare peste izolare. Pentru Jack și-al lui om s-au mai suprapus și trei mutări, o renovare cu tâlc și recalibrarea aventurilor.
Jack se apropie vertiginos de vârsta de 4 ani și, chiar dacă nu a dus vreodată lipsa afecțiunii, în ultimul an a fost „afectat” de o supradoză de alint. Probabil singura parte bună a acestei perioade este faptul că suntem nedespărțiți. Jack a fost biletul meu de ieșire în timpul stării de urgență, iar el a profitat și a lungit infinit plimbările oricum lungi. A dus la rang de artă modul în care un cățel își poate dresa omul, iar în toată nebunia relației noastre sunt mai mândră ca niciodată de pufosul din spatele hashtag-ului #iliubescdenumaipot.
O codiță pentru sănătatea mentală
Cred că pe lângă mesajele de genul „pentru sănătatea dumneavoastră, consumați minim 2 litri de lichide” sau „evitaţi excesul de sare, zahăr şi grăsimi”, ar trebui să ruleze și îndemnul „pentru sănătatea dumneavoastră, alegeți să vă împărțiți viața cu un cățel”. Toate stările de anxietate, depresie și frustrare care au venit la pachet cu pandemia au fost mult mai ușor de traversat cu Jack alături. Sunt convinsă că toți cei care aleg să le facă loc cățeilor în viețile lor sunt de acord cu această afirmație. Nu ai cum să te uiți în ochii lor sinceri și inocenți fără să simți cum toate problemele pălesc în intensitate. Au atât de multă energie pozitivă încât sunt adevărate pansamente sufletești.
Jack mi-a schimbat viața total fără să îmi ceară să fac vreo schimbare. Asta e frumusețea patrupezilor cu codițe vesele – ne fac bine. Ne scot la plimbare, ne obligă să socializăm și ne amintesc să ne jucăm, să fim copii și să nu luăm viața prea în serios.
Un munte de aventuri
Jack-ul aventurier a continuat să fie prezent în aventurile pe care ni le-au permis restricțiile Covid. A admirat împrejurimile Clujului din rucsac în timpul ieșirilor cu bicicleta, a pășit hotărât pe potecile de munte și s-a cuibărit în rucsac, în geaca de puf, în timpul ieșirilor pe pârtiile de schi din zonă.
Tot el a fost alături de mine când ne-am ambalat amintirile în cutii de carton, l-am avut alături la notar când am semnat actele pentru noul apartament și la nesfârșitele cumpărături din magazinele de bricolaj (apropo, pentru cei care nu știți, cățeii au voie în anumite magazine de profil). Pentru el, noua canapea are o treaptă făcută de producătorii canapelei care să îi ușureze accesul în vârful patului, iar balconul are inserată o sticlă securizată prin care să poată vedea toate pisicile care se plimbă prin cartier și să latre toți porumbeii care îi fac în ciudă.
Am ales să îmi împart viața cu Jack. Să mă trezesc în fiecare dimineață cu lăbuța lui înfiptă în gâtul meu, în timp ce mă spală pe fața cu limbuța lui roz. Am ales să am grijă de el pentru totdeauna. Nimic din ce îl privește nu este greu, efort sau sacrificiu. Jack a fost și rămâne cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată. E un suflet minunat, la fel cum sunt toți cățeii din viețile noastre.
