Dr. Ovidiu Parfenie
Animalele noastre de companie, fie că sunt pisici, fie că este vorba despre căței, și-ar dori să ne aibă în preajmă cât mai mult timp. Patrupedele noastre dragi vor joacă, mângâieri și atenție dacă se poate24/24 de ore. Asta ar fi pentru ele variantă ideală, însă nu întotdeauna lucrurile se petrec așa.
Nu de puține ori proprietarii de animale se confruntă cu diverse probleme de comportament ale acestora din cauza programului de lucru prelugit și, implicit, a absenței îndelungate de acasă. Una dintre cele mai cunoscute şi mai întâlnite probleme cu care se confruntă animalele de companie este anxietatea.
Anxietatea reprezintă una dintre cele mai răspândite probleme de sănătate mintală în rândul oamenilor. Dar această tulburare o regăsim adesea și în lumea animalelor, iar uneori poate duce la consecințe negative greu de perceput, dar care se răsfrâng imediat asupra stării de bine a animalului și asupra funcţionării acestuia de zi cu zi.
Anxietatea de separare este cea mai frecventă tulburare de anxietate întâlnită atât la animale, cât şi în cazul oamenilor. Este foarte comună în rândul preșcolarilor și a şcolarilor mici, fiind caracterizată prin elemente repetitive, nerealiste și solicitante cu privire la frica de separare faţă de părinte sau de persoana de referinţă. În același mod, această teamă de a rămâne singur se transpune și în mintea animalului de companie, simptomele acestei afecțiuni fiind aproape identice.
În astfel de momente, patrupedul refuză de cele mai multe ori să rămână singur în cameră sau în locuinţă şi se manifestă ca atare. Stăpânii de căței povestesc adesea că sunt însoțiți de blănoşi chiar și la toaletă. Câinele cu anxietate de separare refuză să doarmă singur și profită de orice situație pentru a dormi cu unul dintre stăpâni.
Simptomele specifice anxietății de separare la câini sunt: vocalizări persistente, producerea de stricăciuni în casă, activitate motorie accentuată (mers, sărit), urinare, defecare, vomă (adesea imediat după plecarea stăpânului), anorexie când este singur, depresie sau retragere la apariția semnelor plecării stăpânului, întâmpinarea exuberantă a stăpânului. Caracteristici clinice secundare: hipersalivare, gâfâit, tremurat, automutilare.
Tratamentul implică rezolvarea anxietății câinelui prin eliminarea relevanței semnelor ce preced plecarea prin repetarea lor aleatorie pe timpul zilei, fără a fi urmate de plecarea efectivă, diminuând astfel anxietatea. Primii pași către desensibilizarea câinelui presupun ieșirea graduală din câmpul vizual al câinelui, mai întâi în casă, apoi în afara acesteia. Stăpânii pot absenta perioade scurte, întotdeauna mai scurte decât timpul în care câinele devine anxios. Filmarea poate ajuta la monitorizarea nivelului de stres. Dați câinelui jucării umplute cu mâncare înainte de a părăsi casa pentru a asocia plecarea cu emoțiile pozitive. Acestea trebuie îndepărtate la întoarcere. Aceste absenţe trebuie repetate la intervale neregulate și prelungite puțin câte puțin, astfel încât câinele să rămână calm. Pedepsirea comportamentului anxios este total nerecomandată.
Dr. Ovidiu Parfenie este licenţiat al Facultăţii de Medicină Veterinară „Spiru Haret” Bucureşti, promoţia 2013. Încă din timpul studiilor a participat la diferite activităţi în folosul bunăstării animalelor de companie. În prezent lucrează alătri de echipa de medici veterinari de la myVet, Bacău, fiind specializat în medicină internă, dermatologie, ortopedie şi chirurgie.
