Merg cu studenții la Medicină Veterinară de la Universitatea din Hargeisa în centrul orașului pentru recoltarea probelor de sânge de la pisicile fără stăpân. Toți par interesați să contribuie la studiul bolilor vectoriale ale pisicilor din Hargeisa, adunându-se 20 de oameni înghesuiți în două mașini și ajutând la prinderea și contenţionarea acestora.
Luciana Rus, USAMV Cluj Napoca
Sunt foarte mulțumită de implicarea lor. Mergem în diverse zone aglomerate din centrul orașului, zone care împrejmuiesc restaurante sau măcelării, locuri perfecte care le-ar putea furniza felinelor hrana necesară. În jurul mașinii în care se realizează toată operațiunea de recoltare, se strâng o mulțime de oameni curioși de ceea ce se petrece. Pun diverse întrebări, mai mult sau mai puțin asociate unor posibile teorii ale conspirației. Unii bărbați bat nervoși cu pumnii în geam, așteptând explicații. Dintre toate afirmațiile făcute și traduse de studenți, singura care m-a făcut să las seringa din mână pentru câteva secunde a fost: „Mor oamenii în spitale din cauza unor boli banale, iar pe voi vă interesează sănătatea pisicilor”. În următoarele zile am făcut slalom printre deplasări în căutare de pisici cu doi studenți cunoscători ai orașului, hrănirile rapide ale gheparzilor și tratarea lui Feather al cărei sistem digestiv ne-a declarat război.
Am realizat că localnicii sunt atrași de culoarea albă a tenului meu. Majoritatea bărbaților mă privesc atent, mestecând frunze de khat, pe care le folosesc ca înlocuitor al cafelei în acele părți ale Africii și a căror resturi se adună printre dinți, colorând dantura lor scrijelită de excesul de fier din apă. Copiii mă observă pe stradă sau în stânga lui Nujuum când oprește minivan-ul în locurile de parcare din fața magazinelor. Îmi urmăresc fiecare mișcare, ruşinându-se când le zâmbesc prietenește.
Admiram în fiecare seară luminile orașului. Am început să iubesc Hargeisa în varianta întunecată, în care reclamele colorate sunt principalul punct de atracție. E vineri, mă pregătesc sufletește pentru zborul de mâine și pentru dorul ce-l voi purta.
*jurnalul celei de-a patra săptămâni este publicat în premieră pe www.cauta.vet.
Luciana Rus, USAMV Cluj Napoca
Îmi încep cel de-al doilea an de doctorat cu forțe proaspete și noi atribuții. Studiez bolile vectoriale ale felinelor domestice și sălbatice, mai exact agenții parazitări și bacterieni transmiși de diverse căpușe, purici, flebotomi etc.
Coordonatorul tezei de doctorat, Prof. Dr. Andrei Mihalca, îmi propune să mă înscriu într-un program de voluntariat, la un adăpost de gheparzi confiscați de la comercianții ilegali de animale sălbatice, în Hargeisa, Somaliland. Fiind încă pe meleaguri Africane, tocmai ce agrease o colaborare între Fondul de Conservare a Gheparzilor (CCF), Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Cluj-Napoca și Universitatea de Medicină Veterinară și Farmacie, Brno, Republica Cehă. CCF este o organizație non-profit globală a cărei misiune este de a salva gheparzii, specia de feline mari care se află cel mai sus pe lista speciilor pe cale de dispariție din Africa, cu o populație ce ajunssese la aproximativ 7500 de indivizi în anul 2017, de la 100000 la începutul anilor 1900. Gheparzii își pierd tot mai mult din habitat în favoarea activităților umane, intrând în conflict cu oamenii, și fiind vânați fie pentru piele, fie furați ca pui pentru a fi vânduți ilegal ca și animale de companie. Marea majoritate trăiesc în afara zonelor protejate ale Africii, salvarea acestora necesitând aplicarea unor metode de conservare a gheparzilor, dar și a ecosistemelor din care aceștia fac parte. Astfel, VSF-CZ și cele două universități își propuneau să trimită voluntari în sânul Africii, pe o perioadă de doi ani. Dr. Angela Ionică, medic veterinar și cercetător, urma să deschidă programulde voluntariat în luna octombrie, iar mie mi se preda ștafeta la finalul lunii noiembrie.
Pentru a fi voluntar în cadrul acestui proiect, este necesară diploma de medic veterinar, deși pot fi acceptați și studenții în an terminal, cu condiția ca aceștia să dețină experiență practică vastă. Cunoașterea limbii engleze la nivel avansat și experiența clinică sunt o necesitate, în timp ce participările la alte acțiuni de voluntariat constituie un atu pentru viitorii voluntari.
){kind=link}