„Frământările unui pisoi salvat este o carte cu două chipuri: pentru copii spune o istorie cu pisici, plină de tâlcuri, iar pentru adulți, povestea unor îndoieli și căutări personale. Cartea este doar începutul unui drum pe care am pornit împreună cu pisoiul Bumbi”, aşa îşi începe povestea Maria Mazilu, autoarea volumului.
Norocosul pisoi Bumbi
Într-o zi din vara lui 2014, din albia pârâului Valea Albă, Bușteni, s-a auzit plânsul ascuțit al unui pisoi. Părinții mei care locuiau în apropiere s-au dus acolo și au găsit un pisoi negru, de aproape 2 luni. Fusese adus și părăsit de cineva, locul nu este unul în care pisicile străzii și nici un alt animal, să își facă adăpost. După aproape 3 zile de încercări, tata a reușit să-l prindă. L-a adus acasă, unde mai erau doi pisoi, frații Ilie și Grigore, salvați și ei în urmă cu 3 ani din același loc. Fuseseră abandonați la câteva zile după naștere, când nici nu aveau ochi. Neștiind cum vor reacționa, câteva zile l-au ținut izolat pe noul venit, însă pisoii cei mari l-au adoptat imediat. I-au devenit familia pisicească pe care cel mic nu o avusese vreodată.
Bumbi, pisoiul principal din poveste
Comportamentul fricos al pisoiului negru m-a dus cu gândul la cum am fost eu până cu ceva ani în urmă. Relația celor trei m-a inspirat și fiindcă de mică îmi imaginam animalele vorbind, am început să scriu despre ei. Așa a apărut cartea Frământările unui pisoi salvat, al cărui personaj principal este pisoiul cel negru. I-am dat numele de Bumbi pentru că ochii lui mari, galbeni și rotunzi, în contrast cu blana de culoarea tăciunelui, par niște bumbi de canapea.
Povestea începe la puțin timp după ce el a fost adus în casă. Bumbi este diferit de celelalte pisici, nu ştie să vâneze, mănâncă numai boabe și, pentru că nu-și cunoaște părinții, nu este sigur că e pisică. Deși se simte iubit atât de familia pisiciească, cât și de cea omenească, întrebarea „cine sunt eu?” nu îi dă pace. Astfel că, într-o noapte, supărat fiind, fuge de acasă și decide să colinde pădurea, sperând că acolo va găsi răspunsuri la întrebările și îndoielile care-l frământă.
Dacă în prima parte, acțiunea se concentrează pe relația dintre pisoi, pe felul în care „unchii” săi, Ilie și Grigore, îl adoptă și-l învață pisicisme, în partea a doua, Bumbi și aventura în pădure devin subiectul central. Experiența aceasta îi va dezvălui o altă realitate și o lume mult mai mare, cea de dincolo de gardul curții, marcându-i existența de pisoi.
În povestire mai apar și alte personaje: prietenii de cartier ai celor doi frați, dar și vietăți sălbatice ale pădurii. Eroul negativ este reprezentat de Golanul, un motan din cartier şi frate vitreg al lui Grigore și Ilie, de care toți îi știau de frică. Ca să evite atașamentul și suferința, Golanul preferă să țină la distanță prin frică toate pisicile.
Animalele de lângă noi înţeleg, ştiu şi simt
Frământările unui pisoi salvat este o carte despre temeri, neîncrederi, dar și despre diferitul din noi și acceptarea acestuia. Povestea este și un semnal de alarmă tras oamenilor în relația cu animalele. Chiar dacă nu vorbesc ca noi, ele înțeleg, știu şi mai ales simt, de aceea ar trebui tratate ca ființe cu nevoi și dorințe, iar nu ca accesorii însuflețite.
Despre carte
Frământările unui pisoi salvat este o carte cu două chipuri: pentru copii spune o istorie cu pisici, plină de tâlcuri, iar pentru adulți, povestea unor îndoieli și căutări personale. Cartea este doar începutul unui drum pe care am pornit împreună cu pisoiul Bumbi. Ascunsă în blana lui, vom călători împreună, căutând oameni și locuri să ne inspire.
Cartea a fost lansată în decembrie 2017 și până în prezent a fost vândută în peste 2000 de exemplare.
Disclaimer: Toate urmele de labe din volum aparțin personajului principal care a fost amprentat cu fard negru, netoxic, pentru copii. În urma acțiunii de amprentare, Bumbi nu a avut de suferit. 🙂
Să o cunoaştem pe Maria Mazilu:
„M-am născut și am copilărit în Bușteni, în coasta muntelui și la marginea pădurii. Am fost un fel de Mowgli în variantă feminină și ceva mai modernă. Când a venit vremea să merg la școală, părinții m-au luat la București și lumea mi s-a schimbat brusc. Atunci s-a născut și s-a și terminat relația mea cu orașul. În anii ce au urmat, a fost un loc în care doar am funcționat bine. La momentul alegerii studiilor, Facultatea de Drept a fost o opțiune de conjunctură, în contextul schimbărilor de după ’89. Am făcut-o fără să țin cont de înclinațiile și preocupările literare pe care le aveam din adolescență.
La scurt timp după absolvirea facultății, am ales calea pionieratului şi am devenit antreprenor, punând bazele propriului birou de insolvență. Timp de 15 ani ne-am crescut unul pe altul și am adunat în jur o echipă de încredere. Deși în tot acest timp s-a manifestat timid, plăcerea de a scrie nu m-a părăsit. Eram în călătorie în Asia când m-am surprins scriind cu bucuria din adolescență. Se întâmpla în al 13-lea an al biroului de insolvență. Am mai avut nevoie de încă 2 ca să pun punct profesiei și să îmi recunosc oficial pasiunile. Prima realizare a fost blogul personal, www.mariamazilu.ro şi a doua volumul Frământările unui pisoi Salvat.“
Pe Maria o puteţi citi şi pe pagina de Facebook sau pe contul de Instagram.
Pe Bumbi îl puteţi urmări pe pagina lui de Facebook.
