Homeopatia este definită ca metoda terapeutică care constă în administrarea de doze infinitezimale, într-o boală, a unei substanțe capabile de a produce boala experimental – la un organism sănătos, administrată în doze ponderale.
Dr. Irina Lipovan
În secolul al IV-lea î.Ch., Hipocrate spunea: „Pentru a vindeca un bolnav avem mai multe posibilități: fie să lăsăm bolnavul să se vindece singur (oferindu-i doar condițiile de vindecare); fie să-i dăm medicamente contrarii cauzei care a produs boala (contraria contrariis curantur) – (alopatia de astazi); fie să-i dăm bolnavului medicamente asemănătoare cauzei care a produs boala (similia similibus curantur) – (homeopatia)”. Deși până în urmă cu două secole cele două „tehnici” terapeutice, alopatia și homeopatia, au mers mână în mână să servească nevoile de sănătate ale umanității, odată cu dezvoltarea într-un ritm alert și substanțial a științelor naturii, a scăzut toleranța față de ideile ce nu puteau fi verificate pe baza acelorași criterii. A fost momentul în care homeopatia, negăsindu-și susținători la fel de vizibili și „vocali”, a fost marginalizată. S-ar putea spune că accentul pus pe boală și agent patogen, mai degrabă decât pe sănătate și receptivitate-reactivitate a organismului, a dus la separarea practicii alopate de cea homeopate. Alopatia s-a axat aproape exclusiv pe studiul cauzei din care deriva apoi terapia, homeopatia s-a axat pe tratament aprofundând studiul terenului și al totalității simptomelor pe care bolnavul le prezintă. În farmacologia modernă, acțiunea remediilor homeopate este explicată prin intervenția mecanismelor de feedback, în cadrul cărora specificitatea și semnificația informațională sunt mult mai importante față de cantitatea de substanță administrată. Tendința naturală a organismului de a-și echilibra forțele (a se vindeca), este doar stimulată și orientată cu ajutorul remediilor.
În strânsă legătură cu homeopatia umană a apărut și evoluat homeopatia veterinară. Astfel, în 1883 medicul veterinar german Guillaume Lux editează la Leipzig un periodic „Zooiasis”, în care scria: „de vreme ce există o singură anatomie, o fiziologie, nu există decât o patologie, decât o materia medica, decât o singură medicină pentru toate ființelevii”. La vremea respectivă, Lux a utilizat patru remedii pentru a vindeca bolile sau rănile cailor, pentru a preveni avorturile oilor sau pneumoniile berbecilor: Nux Vomica, Camphora Laurus, Opium, Aconitum Napellus. El este și creatorul isoterapiei, metodă prin care vindeca morva calului, cărbunele oilor și alte maladii.
De cât timp este cunoscută homeopatia veterinară în România?
Cartea „de căpătâi” în limba română (și singura, din păcate) este cea scrisă de doctor medic veterinar Maria Toma: Homeopatie veterinară. Vara trecută am avut ocazia să vorbim; am aflat multe lucruri despre activitățile dumneaei de peste 20 de ani, alături de alți susținători ai acestei terapii, pentru popularizarea, informarea, formarea în această direcție, a homeopatiei ca terapie în medicina veterinară. Încă din 2012 citisem câte ceva despre activitatea Dr. Jakab Ferenc la Cluj. Știu că au mai fost organizate seminarii și workshop-uri în București şi Cluj. Din câte se pare, ultimii 7-8 ani au devenit mai activi în această direcție. Există, cu siguranță, un număr din ce în ce mai mare de medici veterinari care au urmat diferite seminarii de inițiere în homeopatie veterinară. Spun „inițiere” deoarece, după părerea mea, ar fi nevoie de un curs de un an pentru a putea spune că ai o formare de homeopat generalist. În același timp, un curs rapid pe „mica patologie” inițiază cu succes un medic veterinar care dorește să aplice în cabinet, în anumite cazuri, terapia homeopată.
Care este timpul de tratament în homeopatie versus alopatie?
În principiu este mai lung, tocmai pentru că terapia se adresează organismului ca întreg și nu doar unui anumit segment sau simptom. Lucrurile sunt mai nuanțate, întrucât există remedii așa-zis „mici” care se adresează unui simptom clar și care acționează rapid: până în 24 ore. Un exemplu ar fi Sabadilla, recomandat în strănut, care atenuează (până la dispariție) simptomul, în aproximativ 24 ore.
Pe de altă parte, chiar și unele dintre remediile „mari”, policrestele, în diluții joase în cazuri de acut, conduc la dispariția unui simptom rapid.
China, în diluție joasă, administrată într-o gastroenterită severă cu diaree epuizantă, indoloră, fetidă, cu mare slăbiciune a pacientului, înlătură acest simptome în scurt timp. A fost un pacient la cabinet care ieșise pozitiv pentru parvoviroză, iar proprietara a insistat pentru tratament homeopat. Până să ajungă la cabinet, i-a administrat seara, acasă, remediu homeopat și a doua zi a declarat că după a doua administrare diareea s-a oprit, totodată voma și hematuria s-au ameliorat consistent. Bineînțeles, ulterior terapia alopată de susținere a fost acompaniată de alte remedii homeopate, astfel încât pacientul s-a vindecat cu succes.
Revenind la întrebare: în principiu, o suferință cronică necesită un tratament pe durata echivalentă a timpului scurs de când s-a instalat.
Sunt animale sau specii care reacționează diferit la tratament?
Ca specie, caii se pare că sunt foarte sensibili, în sensul că reacționează foarte bine. În rest, am primit semnale și am observat la pisica mea că după administrarea remediilor, pisicile ar dormi ceva mai mult. Dar la modul foarte general, sensibilitatea și reactivitatea este specifică fiecărui organism, depinde în mare măsură de cât de similibus este remediul ales.
Tratamentul poate fi cumpărat de la farmacii fără recomandare sau trebuie indicat de către un medic veterinar?
În mod clar recomandarea mea este de a apela la un medic specializat în homeopatie, dacă este și veterinar este cu atât mai bine.
Informaţii pentru cei care doresc o consultație
Foarte simplu, prin accesarea paginii de Facebook: Cabinet Veterinar – Centru de Imagistică Veterinară Iași.
Dr. Irina Lipovan
Absolventă a Facultății de Medicină Veterinară din Iași, promoția 2012, doctor în științe medicale – specializarea Semiologie și Patologie Medicală –, își desfășoară activitatea în cadrul Clinicii de Boli Infecțioase, laboratorul de Microbiologie. În paralel, se specializează în terapeutica homeopată, urmând cursul de homeopatie organizat de SRHC – CEDH, timp de 2 ani. Se dezvoltă în această direcție sub directa îndrumare a Dr. Marie-Noelle Issautier (Franța), cu care se află într-o permanentă legătură, inclusiv în activitatea de consultații clinice homeopate.
