Pentru ca animalele de companie să fie sănătoase și fericite este de datoria proprietarilor să le asigure o hrană echilibrată, specifică nevoilor nutriționale de care fiecare patruped are nevoie în funcție de rasa din care face parte. Medicii veterinari atrag însă atenția asupra unor capcane în care pot cădea stăpânii blănoșilor atunci când aleg mâncarea pentru companionii lor.
Dr. Ana Simion
Hrană specială sau hrana gătită în casă?
Acesta este un subiect extrem de controversat pe care o să-l tratez așa cum se cuvine, în cel mai mic detaliu, însă în alt articol, aici vreau doar să vă spun despre tendința majorității dintre voi, de a suplimenta hrana specială („bobițele”) cu mâncare de-a noastră sau cu diverse recompense (conserve, plicuri, biscuiți etc) din varii motive:
- Trebuie să mai schimbe și el gustul, pentru că se plictisește numai de același tip de mâncare!
În cazul câinilor acest lucru nu este adevărat. Câinii nu au așa multe papile gustative încât să diferențieze gusturile, ei sunt atrași mai mult de mirosul mâncării decât de gust, având simțul olfactiv extrem de dezvoltat, în special rasele de vânătoare! Aceasta este explicația pentru care hrana specială pentru câini are un miros atât de puternic! Așa că este mult mai important să-i oferim câinelui hrană proaspătă în permanență, indiferent dacă este același sortiment sau nu. De regulă, când un câine se obișnuiește cu o dietă, sfatul meu este să nu i-o schimbăm și să mergem în continuare pe același tip de hrană. Schimbarea alimentației (mai ales brusc!) este foarte riscantă, deoarece microflora intestinală și enzimele digestive au fost obișnuite cu anumiți nutrienți, iar schimbarea lor poate determina unele tulburări la nivelul absorbției și digestiei, uneori apar indigestii sau gastroenterite destul de grave.
Așa că dacă avem o hrană proaspătă, pe care câinele o tolerează și o asimilează corespunzător oferindu-i toți nutrienții de care are nevoie, nu i-o schimbați sau suplimentați, nu este nevoie!
În cazul pisicilor, acest fapt are un sâmbure de adevăr pe undeva, pentru că știm cu toții cât de pretențioase sunt! În comparație cu câinii, ele au mai multe papile gustative, astfel încât ele pot sesiza chiar și atunci când mâncarea este ușor alterată, acesta fiind un real avantaj pentru ele, spre deosebire de câini care pot consuma fără nici o reținere și alimente stricate! Pisicile miros hrana cu mult înainte să o deguste, iar dacă simt că este ceva în neregulă cu ea, pur și simplu nu o mănâncă, indiferent de cat de înfometate sunt. Câinii, prin natura lor, sunt o specie mai hulpavă, de multe ori ei nici nu miros hrana înainte de a o mânca.
- Nu are nici un gust mâncarea lor, trebuie să adaug neapărat ceva pentru gust!
Animalele nu percep gustul la fel ca și noi, mirosul fiind mult mai important.
Condimentele folosite pentru noi (sare, piper, cimbru, oregano etc) le sunt interzise, condimentele mai picante pot provoca gastrite, ulcere si alte tulburări gastrointestinale. Hrana lor specială conține sare, deci suplimentarea nu are nici un sens bun, dimpotrivă!
- Îl iubesc așa de mult! Când face fața aia a lui de milog când sunt la masă nu pot să îi rezist, mi-e milă de el!
Cred că am auzit replica asta de cel puțin un milion de ori! În viziunea mea este cel puțin ciudat cum majoritatea dintre noi asociem iubirea cu mâncarea și cum ne putem lăsa speculați emoțional de micii escroci sentimentali!
În primul rând animăluțul nu are ce să caute în încăpere cu noi în timp ce mâncăm! Din mai multe motive: capătă un obicei prost de a cerși la masă, lucru ce devine foarte enervant la un moment dat pentru noi și musafirii noștrii și în plus îi face lui rău să stea printre atâtea mirosuri care îi dau toate simțurile peste cap! Uneori patrupezii își cunosc stăpânii mai mult decât ei își cunosc animăluțele, iar asta nu este bine. Micile pufoșenii nu au altă treabă de făcut decât să ne urmărească în permanență, să ne analizeze orice gest, orice mișcare! Ei stau la pândă, iar când au prins momentul perfect ies la atac și știu exact ce privire și ce mimică trebuie să adopte pentru a ne impresiona și pentru a ceda în fața lor.
Trebuie să fim conștienți că acest obicei prost de a hrăni animăluțele în timp ce noi mâncăm îi afectează comportamental, dar și medical, putând dezvolta de la gastrite până la ulcere gastrointestinale, pancreatite acute, obezitate, diabet etc.
Concluzionez că iubire multă nu înseamnă mâncare multă, există altfel de metode sănătoase de a ne manifesta iubirea față de animăluțul nostru, iar el chiar să o perceapă ca pe o formă de iubire! De exemplu joaca împreună cu acesta este un exemplu foarte bun în care ne întărim legătura cu el, iar el simte acest lucru!
Când îi hrănim în timpul mesei, ei nu percep asta ca pe o dovadă de dragoste, ci ca pe o slăbiciune de a noastră prin care ei ne domină și ne arată cine e de fapt stăpânul în casă!
- Poftește și el, trebuie să îi dau, dacă îi dau puțin n-o fi foc!
În unele cazuri „puținul” poate face diferența! Spre exemplu, dacă un câine sau o pisică are dermatită alergică de natură hiperproteică, o bucățică mică de carne îi poate declanșa cascada de: urticarie – mâncărime- scărpinat obsesiv- leziuni secundare scărpinatului- stare permanentă de agitație, din care animăluțul nu poate ieși fără tratament la medicul veterinar.
Alt exemplu este destinat pacienților cu probleme sau sensibilități digestive: am avut cazuri de pancreatiă acută severă de la o chiftea sau de la un singur ficat de rață! Deci uneori și „picul” contează!
Fiți cool, dar responsabili în același timp! Luați decizii înțelepte pentru animăluțul vostru! Citiţi mai multe articole dedicate aminalelor de companie pe www.coolvet.ro.
Dr. Ana Simion
Absolventă a Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti, în anul 2013, Dr. Ana Simion este pasionată de tot ce înseamnă medicina internă, dar în special de latura naturistă a medicinii alternative, pe care vrea să o implementeze în România şi să o practice la standarde europene. Este fondatoarea blogului de success www.coolvet.ro.
){kind=link}