Opinia că pisicile au o memorie foarte scurtă este în mod fundamental greșită. O pisică care a mai fost mamă va avea grijă de puii ei cu mai multă atenție. Însă, atunci când aceștia cresc, pisica îi uită dacă nu comunică cu ei.
Cât durează, de fapt, memoria pentru pisici? Totul depinde de cât de multe informații stocate sunt importante pentru feline.
O pisică uită repede mirosul unui vizitator care nu a avut niciun efect asupra stării ei de dispoziție, dar își va aminti întotdeauna mirosul proprietarului.
Pisicile își amintesc în permanență de sunetul frigiderului care se deschide și de locul unde se află tava cu mâncare.
Nu le va rămâne imprimat în memorie nimic din ce nu le este inutil și nu le aduce vreun beneficiu.
În timp ce creierul nostru, al oamenilor, păstrează o mulțime de informații inutile, creierul pisicii stochează doar ceea ce este cu adevărat necesar, adică doar informațiile vitale, cele care ţin de siguranţă, de îndeplinirea nevoilor etc.
Își aduc aminte doar ceea ce le place să mănânce, locul unde se află hrana și apa, dar și locul unde este litiera. Pot recunoaște membrii familiei, fiecare zgomot, știu mereu unde se află jucăria preferată sau unde să o găsească atunci când stăpânul o caută deja de ore întregi. Își amintesc numele lor, dar mai ales când sunt strigate la masă.
Dacă ai o pisică, cu siguranță îți dorești ca aceasta să-și amintească să nu mai zgârie mobila sau să nu distrugă obiecte din casă, însă pare că felina uită de avertismentele și continuă să repete boacănele.
Deseori, pisicile se prefac că nu-și amintesc, aşa că vor ține cont doar de informațiile utile pentru binele lor, nu şi de cele ale stăpânilor.
Unele pisici au o memorie extraordinară în a găsi locuri, fiind frecvente cazurile de pisici care s-au îndepărtat kilometri întregi de casă şi în cele din urmă au reușit să se întoarcă la stăpânii lor.
Dacă vrei să-ți înveți pisica să facă ceva și să memoreze acel lucru, trebuie să ai întotdeauna o atitudine blândă și prietenoasă; o voce autoritară mai mult o va îndepărta de tine sau o va face să îi fie teamă când eşti în preajma ei.
Există şi teoria că memoria pisicii ar fi una de tip senzorial – aceasta se realizează prin simțul olfactiv (memorie olfactivă) și prin simțul gustativ, memorie gustativă. De asemenea, s-a demonstrat că felinele au inclusiv memorie afectivă, dar numai dacă sunt tratate cu afecţiune de stăpânii săi.
