Pufică s-a născut pe 23 iulie 2015, într-o comună din județul Călărași. A locuit 3 ani în București, într-un apartament de la etajul 3, unde nu mergea nici până la ușă, iar de 3 ani locuiește în Onești, Bacău, și îi place să se joace cu toate pisicile din fața blocului.
Toată povestea a început când o prietenă (din Călărași) a postat pe Facebook că pisica ei fătase 5 puiuți. Erau superbi și i-am scris repede că unul trebuie să ajungă la București neapărat. Îi spusesem iubitului meu (acum soț) că vom avea o pisică. El a zis „ok” crezând că nu voi face asta. Lui nu îi plăceau pisicile (acum o adoră pe Puf), dar într-o zi a ajuns înaintea mea acasă și m-a sunat să îmi spună că sub pat este o pisică și că pleacă să îi cumpere ce îi trebuie . Până am venit eu de la muncă, Puf era în brațele lui. Am ajuns să îi punem numele Pufică pentru că așa mă alinta el, iar Puf este super blănoasă .
Viața noastră cu Puf este palpitantă în fiecare zi. De aproape un an a apărut cel mai mic membru al familiei. Toată lumea mi-a spus să o dau pe parcursul sarcinii, dar și după, pentru că lasă foarte mult păr. Mi-am ascultat instinctul, iar în acest moment Puf este cea mai bună prietenă a fetiței mele. Se joacă împreună, aleargă bilele împreună și de fiecare dată când o vede prin casă rade și se bucură că e Puf acolo.
Îmi amintesc că atunci când fetița mea plânge, Puf vine mereu să o pupe, să vadă ce se întâmplă, iar dacă eu o cert pe Puf, mă ceartă pe mine fetița . În București stăteam la etajul 3 și îmi era frică să o văd pe pervaz, dar la Onești situația s-a schimbat pentru că stăm la parter. Toți vecinii din bloc au pisici pe care ziua le țin afară, iar noaptea ne vezi pe toți cum ne strigăm pisicile să vină acasă.
După prima săptămână, Puf a prins curaj și a sărit pe geam. O priveam cum stă cu celelalte pisici, așa că de atunci îi dăm drumul în fiecare zi. Într-una din seri s-a speriat de un câine și a fugit. Am căutat-o prin tot cartierul și dintr-o dată am auzit un mieunat dintr-un brad. În fața blocului avem doar brazi foarte înalți așa că Puf era undeva pe la etajul 2 cocoțată. În acel moment i-am scris unui prieten pompier să îmi spună cum să dau pisica jos și să caut pe Google… După o oră de stat afară cu lanterna, mâncare și cu „Hai, Puf, jos!” a prins curaj și a coborât. Era miezul nopții. Am crezut că mă bat vecinii .
Era Anemona (fetița mea) foarte mică și trebuia să întind rufele, iar ea dormea, așa că i-am zis lui Pufică să o păzească și să mă anunțe când se trezește. Când s-a trezit a venit imediat la mine și a mieunat până m-am dus la Ane. Puf face parte din viața noastră și în fiecare zi îmi arată de ce o iubesc.
Știți că la început vă povesteam că soțului meu nu îi plac pisicile. Eiiii, cel care i-a făcut pagina de Facebook – Pufică, a fost chiar el. A decis să îi facă propria pagină de Facebook când a văzut că iubitorii de animale urmăresc postările de genul. Toată povestea cu pagina de Facebook a pornit în joacă și nu mă așteptam să fie urmărită și chiar să vorbim cu foarte mulți oameni care au pisici.
Faptul că cineva a dorit să scrie despre noi a fost un mare WOW. Nu ne așteptam la asta! Sper să vă placă povestea noastră și vă mulțumim că ne-ați citit. Vă dorim tuturor o zi plină de zâmbete!
