Dr. Constantin ROMAN
La fel ca în multe alte domenii, și în jurul parazitologiei gravitează periodic anumite trenduri. În secolul XXI, odată cu primele semne ale încălzirii globale și libera circulație a populaţiei, adesea însoțită de animale de companie, parazitologia mondială, inclusiv cea națională, a început să se uniformizeze și astfel cercetătorii din domeniu și-au concentrat atenția asupra bolilor care se pot transmite de la animal la om.
În acest articol voi vorbi despre două dintre cele mai importante astfel de boli infecţioase transmisibile (leishmanioza și dirofilarioza) și cum le putem preveni eficient.
Fară a intra în detalii, într-o primă fază voi prezenta câteva informații generale pentru a înțelege de ce trebuie să le acordăm o atenție deosebităacestor boli.
Leishmanioza este o boală zoonoticăparazitară transmisă oamenilor și animalelor prin atacul muștelor de nisip flebotomine.
La nivel mondial, leishmanioza este una dintre cele mai importante boli cu acest tip de transmitere. Leishmanioza poate fi atât simptomatică cât și asimptomatică.
Leishmanioza simptomatică se manifestă la câini prin apatie, lipsa poftei de mâncare, slăbire, șchiopatură, reacții inflamatorii ale ganglionilor, anemie. Evoluția bolii se poate agrava prin afectare renală severă, aceasta ducând la cauza principală a mortalității.
În multe cazuri apar și simptomele cutanate, precum alopecia (lipsa părului), dermatita, mai ales pe proeminenţele osoase şi pe urechi, depigmentarea nazală etc.
În România această parazitoză nu este îndeajuns cercetată pentru a ne forma o imagine clară despre evoluția și distribuția ei.Cu toate acestea sunt raportate cazuri de câini cu leishmanioză diagnosticați pe teritoriul țării noastre.
Simptomatologia apare după o perioadă de incubație între 3 luni și un an post-infecție. Din punct de vedere clinic, leishmanioza se manifestă atât prin simptomatologie generală, cât și cutanată. Semnele clinice pot fi mai mult sau mai puțin pronunțate, iar prezența unui singur semn trebuie să atragă suspiciunea de boală, în special în zonele în care au mai fost confirmate cazuri.
Adulți de D. immitis în cordul drept la câine
Dirofilarioza este o zoonoză parazitară care afectează animalele de companie (câini, pisici, dihori), în cazuri rare chiar și oamenii.
Este transmisă doar de femelele de tânțar și este produsă de nematodul (vierme cilindric) Dirofilaria sp., care în mod obișnuit afectează mamiferele sălbatice și domestice, în principal câinii.
La câine evoluează cu predilecție două specii și anume Dirofilariarepens (cu localizare în țesutul conjunctiv subcutanat) și Dirofilaria immitis (cu localizare în circulația pulmonară, apoi cardiacă). Cea mai de temut este specia cardio-pulmonară pentru că din momentul în care animalul prezintă simptome – oboseală la efort, dispnee, tuse, sângerări nazale, cianoză, sincopă și insuficiență cardiacă congestivă dreaptă –, prognosticul devine rezervat spre grav.
Cauzele răspândirii dirofilariozei sunt strâns legate de încălzirea globală, prezența sursei directe – aproximativ 70 de specii de țânțari, condițiile climatice favorabile pentru dezvoltare, numărul ascendent al câinilor care își însoțesc stăpânii în concedii, precum și câinii cu sau fără stăpân nedeparazitați și animalele sălbatice.
Parazitologii și/sau cardiologii veterinari din întreaga lume recomandă testarea de două ori pe an a câinilor care nu au primit un tratament profilactic corespunzător pe tot parcursul perioadei de activitate a țânțarilor.
Măsurile de prevenire şi răspândire a bolilor zoonotice
Cu toate că piața de profil este generoasă, alegerea unui antiparazitar extern eficient reprezintă de cele mai multe ori o provocare atât pentru medicul veterinar, cât și pentru proprietar. Spun asta pentru că nu de puține ori se întâmplă să confirm o parazitoză vectorială la pacienți care au schema de deparazitare externă „la zi”.
Totuși cum se poate întâmpla una ca asta? Majoritatea antiparazitarelor omoară vectorul (țânțarul, flebotomul, căpușa etc.) în timpul sau după ce acesta s-a hrănit, perioadă în care posibilitatea de transmitere a agentului patogen nu a fost înlăturată.
Din punctul meu de vedere, alegerea unui antiparazitar extern trebuie să îndeplinească o serie de condiții și anume să fie puternic repelent (efect anti-hrănire și anti-atașare) și în același timp cid de contact, adică să omoare ectoparazitul înainte ca el să se hrănească. Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere și controlul vectorilor în mediu. De exemplu, produsele care conțin piriproxifen. Prin urmare, efectul de lungă durată al deparazitării externe cu produse care conțin piriproxifen ar putea oferi un efect de distrugere a larvelor insectelor parazite, acţionând asupra locurilor de reproducere a muștelor de nisip și țânțarilorşi contribuind la o întârziere a recolonizării.
Dr. Constantin Roman
Dr. Constantin ROMAN este doctorand la disciplina de Parazitologie și Boli Parazitare a Facultăţii de Medicină Veterinară din Iaşi și medic veterinar angajat al C.M.V.I. Dr. BACUȘCĂ Ludovic. Este autor al unor lucrări știintifice din domeniul parazitologiei și coautor al HANDBOOK of main zoonotic diseases identified in 4 EU countries: Romania, Italy, Croatia and Lithuania, precum și a două ghiduri despre malarie și dirofilarioză la om și animale, editate în română, croată, engleză, franceză, italiană și lituaniană.
