Pisicile au două glande tiroide (sau mai corect spus, o glandă tiroidă compusă din doi lobi tiroidieni), care sunt localizate la nivelul gâtului și joacă un rol vital în reglarea ratei metabolice a organismului. Hipertiroidismul se caracterizează printr-o producție în exces de hormoni tiroidieni și printr-o creștere consecutivă a ratei metabolice. Această boală este frecvent întâlnită la pisicile în vârstă. Deși glanda tiroidă se mărește în dimensiune atunci când este vorba despre hipertiroidism, aceasta este de regulă o modificare benignă sau non-malignă. Mai puțin de 2% din cazurile de hipertiroidism la pisici implică existența tumorilor maligne de glandă tiroidă.
Dr. Rocsana Neculai-Pascu
Multe dintre organele pisicii sunt afectate de hipertiroidism, dar cu predilecție inima.
Anumite pisici sunt mai predispuse la a dezvolta hipertiroidism?
Pisicile vârstnice prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta hipertiroidism. A fost cercetată implicarea factorilor de risc ambientali în dezvoltarea hipertiroidismului și se pare că aceştia pot predispune anumite pisici la a dezvolta hipertiroidism, deși mecanismele specifice nu sunt cunoscute. Expunerea la niveluri crescute de iod alimentar poate duce în cazul pisicilor susceptibile la dezvoltarea hipertiroidismului. Nicio rasă anume nu este cunoscută ca având un risc mai ridicat, deși siamezele par a avea o oarecare incidență crescută a hipertiroidismului în comparație cu alte rase.
Care sunt semnele clinice ale hipertiroidismului?
Pisica tipică cu hipertiroidism este aceea de vârstă mijlocie sau vârstnică.
Pisica tipică cu hipertiroidism este aceea de vârstă mijlocie sau vârstnică – vârsta medie a pisicilor afectate este de aproximativ 12 ani. Numai circa 5% dintre pisicile hipertiroidiene au vârsta sub 10 ani.
Semnele clinice de hipertiroidism, cel mai frecvent întâlnite, sunt scăderea în greutate ca urmare a intensificării ratei metabolice și în ciuda unui apetit exagerat. Pisicile afectate sunt adesea agitate și pot deveni irascibile sau chiar agresive. De asemenea, acestea pot consuma apă în exces și urinează în mod exagerat. Marea majoritate a pisicilor cu hipertiroidism vor vocaliza (miorlâi) prelung și în accese repetate, mai ales în timpul nopții. Pot manifesta vărsături sau scaune diareice din când în când și blănița acestora va avea un aspect neîngrijit. Pe măsură ce boală avansează, unele pisici vor prezenta anorexie (lipsa poftei de mâncare).
Două complicații secundare ale hipertiroidismului au implicații grave asupra organismului pisicilor afectate; hipertensiunea (tensiunea arterială crescută) și o formă specială de boală cardiacă denumită cardiomiopatia tireotoxică. Hipertensiunea se iveşte ca urmare a creșterii presiunii de pompare și a frecvenței cardiace care apar concomitent cu cardiomiopatia tireotoxică. Aproximativ 25% din pisicile cu hipertiroidism devin hipertensive. La unele pisici, tensiunea arterială este atât de mare încât se produce hemoragia retiniană sau dezlipirea de retină, având drept consecință instalarea bruscă a orbirii.
Atât cardiomiopatia, cât și hipertensiunea pot fi reversibile.
Cardiomiopatia tireotoxică se poate dezvolta ca urmare a măririi în dimensiune a inimii și, respectiv, a îngroşării pereţilor acesteia pentru a susţine necesităţile metabolice crescute. În unele cazuri, pisica va dezvolta un murmur cardiac asociat cardiomiopatiei. Atât cardiomiopatia, cât și hipertensiunea pot fi reversibile odată cu instituirea tratamentului adecvat pentru această boală. Dar, dacă dezlipirea de retină nu este tratată imediat, se va instala orbirea permanentă și ireversibilă.
Care sunt cauzele hipertiroidismului?
Cauza exactă a hipertiroidismului nu a fost încă identificată, deși rolul iodului alimentar (prezent în hrana pisicilor) continuă să fie cercetat ca factor favorizant la pisicile susceptibile.
Cum este diagnosticat hipertiroidismul?
În majoritatea cazurilor, diagnosticarea acestei boli este relativ simplă și directă.
Diagnosticarea hipertiroidismului felin este, în general, simplă și directă. Primul pas este acela de a determina nivelul sanguin al unuia dintre hormonii tiroidieni, denumit tiroxina totală (sau T4 total). De regulă, nivelul de T4 total este atât de mare încât nu există nicio îndoială pentru a confirma diagnosticul. Ocazional, o pisică care este suspectată că are hipertiroidism are nivelul de T4 total la limita superioară a intervalului de referință normal. Atunci când se constată acest lucru, un al doilea test, de regulă fie o determinare a T4 liber prin dializa de echilibru, fie un test de supresie cu T3, va fi efectuat. Dacă aceste teste nu au rezultate care să diagnostice hipertiroidismul, examinarea imagistică a tiroidei (examenul ecografic al tiroidei și scintigrafia de tiroidă) poate fi efectuată într-un centru veterinar de referință (inexistent în România) sau T4 total poate fi determinat din nou în câteva săptămâni.
Cum se tratează hipertiroidismul?
Ținând cont de faptul că mai puțin de 2% dintre pisicile cu hipertiroidism au procese canceroase ale glandei tiroide, tratamentul este, de regulă, soldat cu reușite aproape în totalitate. Înainte de a alege orice formă de tratament, pisicii voastre va trebui să i se efectueze câteva teste care ar putea include analize de sânge, de urină, radiografii toracice, un EKG (electrocardiogramă) și o determinare a tensiunii arteriale. Aceste teste sunt necesare pentru a evalua starea generală de sănătate a pisicii și pentru a anticipa posibilitatea apariției eventualelor complicații în funcție de protocolul de tratament ales. Ecocardiografia sau examenul ecografic al inimii poate fi recomandat în funcție de starea pisicii voastre, mai ales dacă există vreo suspiciune privind existența unei cardiomiopatii.
Există patru opțiuni de tratament; protocolul de tratament va fi ales astfel încât să fie cea mai bună opțiune fiecare pacient în parte și în funcție de posibilitatea efectuării ei la noi în țară.
Mai mulţi factori vor fi luați în considerare în alegerea celei mai bune terapii pentru fiecare pisică în parte. Cele patru opțiuni de tratament pentru hipertiroidism sunt:
- Intervenția chirurgicală. Îndepărtarea chirurgicală a uneia sau a ambelor glande tiroidiene afectate poate fi foarte eficientă. Având în vedere faptul că pisicile hipertiroidiene, de regulă, au vârste de peste opt ani, procedura chirurgicală implică unele riscuri. Cu toate acestea, dacă pisica este din alte considerente sănătoasă şi testele de diagnostic inițiale nu scot la iveală alte afecțiuni suprapuse asociate, riscul este minim. Dacă boala implică ambii lobi ai glandei tiroide, pot fi necesare două intervenții chirurgicale, în funcție de tehnica chirurgicală aleasă de către chirurg. În cazul multor pisici, numai un lob tiroidian este afectat, astfel că va fi necesară o singură intervenție chirurgicală.
Unele pisici hipertiroidiene au celule tiroidiene în locații anormale – situație ce poartă denumirea de țesut tiroidian ectopic – astfel că ele pot rămâne hipertiroidiene după intervenţia chirurgicală. Înainte de a efectua intervenția chirurgicală (tiroidectomie) cel mai indicat este ca pisica să fie supusă unei scintigrafii (scanare nucleară) de țesut tiroidian pentru a exclude sau a depista eventualul țesut tiroidian ectopic.
Dacă intervenția chirurgicală este aleasă ca protocol de tratament, medicamentul anti-tiroidian Metimazol (NOTĂ! A nu se face confuzie cu medicamentul Metamizol – cunoscut cu denumirea de Algocalmin, Novocalmin – care este toxic și letal la pisici și are proprietăți antitermice, antiinflamatorii și analgezice, nicidecum antitiroidiene) poate fi prescris timp de câteva săptămâni înainte de operație. În această perioadă, apetitul vorace se va diminua, pisica va începe să ia în greutate, iar tensiunea arterială și frecvența cardiacă ar trebui să se normalizeze. Metimazolul este, de asemenea, administrat înaintea intervenţiei chirurgicale pentru a determina dacă pisica are o afecțiune medicală secundară, cum ar fi o insuficiență renală sau hepatică ce a fost mascată de hipertiroidism. Dacă pisica trece cu bine de tratamentul inițial, fără vreo complicație, intervenția chirurgicală va fi efectuată.
Pisica s-ar putea să fie internată timp de 1-2 nopţi după intervenţia chirurgicală și-ar trebui să înceapă să mănânce și să comporte normal după ce revine acasă. La una sau două săptămâni după intervenţia chirurgicală va fi remăsurat nivelul T4 total.
- Medicația orală. Administrarea pentru tot restul vieții a Metimazolului poate controla efectele unei glande tiroide hiperactive. Durează câteva săptămâni ca medicamentul să restabilească nivelurile hormonilor tiroidieni la normal. Unele pisici dezvoltă efecte secundare la Metimazol, cum ar fi vărsături, letargie, anorexie, febră, tulburări hepatice, anemie şi o scădere a numărului de celule albe ale sângelui. În unele cazuri, o scădere a plachetelor sangvine sau a trombocitelor (trombocitopenie) poate, de asemenea, apărea. Ținând cont de faptul că trombocitele sunt importante în procesul de coagulare a sângelui, trombocitopenia poate duce la probleme de sângerare masivă. Din cauza acestor riscuri rare, dar grave, de apariție a efectelor secundare, pisica trebuie să fie atent monitorizată prin efectuarea testelor de sânge uzuale, o dată la fiecare 3-6 luni, dacă i se administrează acest medicament.
Metimazolul blochează producerea în exces a hormonilor tiroidieni şi nu distruge țesutul tiroidian anormal, astfel că medicamentul trebuie să fie administrat pentru tot restul vieții pisicii. Acest tip de tratament se recomandă în cazul pisicii care prezintă un risc ridicat de a nu supravieţui intervenţiei chirurgicale, ca urmare a altor probleme de sănătate sau care este extrem de bătrână. Așa cum am menționat mai sus, acest medicament poate fi utilizat timp de câteva săptămâni pentru a stabiliza pisica ce prezintă un risc chirurgical crescut ca urmare a complicațiilor cardiace.
- Iodul radioactiv. O modalitate extrem de eficace de a trata hipertiroidismul este cu ajutorul terapiei cu iod radioactiv (I-131). Atunci când este administrată o injecție cu iod radioactiv, acesta distruge țesutul tiroidian anormal fără a afecta alte organe. Terapia cu iod radioactiv nu necesită anestezie și elimină necesitatea administrării unei medicații zilnice. De regulă, tratamentul necesită una sau două săptămâni de spitalizare într-un spital veterinar autorizat și specializat în efectuarea radioterapiei. Din păcate, în România, pacienţii noştri felini nu pot beneficia încă de o asemenea opțiune de tratament.
- Dieta prescrisă. Cel mai recent progres în tratarea hipertiroidismului la pisici este dieta Hill’s Prescription Diet y/d Feline. Hrana nu este medicamentată. Cei peste 10 ani de cercetări de nutriție clinică au demonstrat că prin controlul nivelurilor dietetice (din hrană) de iod, organismul pisicii hipertiroidiene își va relua producerea normală de hormoni tiroidieni. Aceasta nu este o dietă deficitară în iod, ci, mai degrabă, conținutul de iod este precis controlat la 0.32 părți per milion – o cantitate foarte redusă!
Pentru ca dieta Hill’s Prescription Diet y/d Feline să funcționeze, va trebui să fie singura hrană cu care va fi hrănită pisica și asta înseamnă că nu-i vor mai fi oferite niciun fel de recompense, alimente sau alte tipuri de hrană! Atunci când este unica hrană a pisicii, dieta Hill’s Prescription Diet y/d Feline este extrem de eficientă, oferindu-ne o modalitate facilă, non-invazivă şi foarte accesibilă de gestionare a hipertiroidismului felin.
Pisică mea se va vindeca cu ajutorul tratamentului?
Recidiva sau reapariția bolii este posibilă la unele pisici. Reapariția hipertiroidismului este rară după terapia cu iod-131 radioactiv. Pacienţii supuşi intervenţiei chirurgicale pot redeveni hipertiroidieni dacă celulele anormale/afectate au fost omise de la extirpare la intervenția chirurgicală sau dacă se dezvoltă celule noi, anormale. Dacă administrarea Metimazolului este întreruptă, hipertiroidismul va reapărea. Pisicile hrănite exclusiv cu dieta Hill’s y/d vor rămâne normale, dar dacă aceasta este întreruptă, ele vor redeveni hipertiroidiene.
Reapariţia bolii este posibilă la unele pisici.
Care este prognosticul pentru hipertiroidism?
Mulți dintre proprietarii de pisici cu hipertiroidism sunt ezitanți atunci când vine vorba de radioterapie sau intervenție chirurgicală din cauza vârstei înaintate a pisicii lor. Este important să rețineți că vârsta înaintată sau bătrânețea nu reprezintă o boală.
Rezultatele ulterioare majorității terapiilor aplicate pacienților hipertiroidieni sunt, de obicei, excelente…
Rezultatele ulterioare majorității terapiilor aplicate pacienților hipertiroidieni sunt, de obicei, excelente și cea mai mare parte a pisicilor afectate au șanse foarte mari de a reveni la un status normal de sănătate. Pisicile tratate cu un regim alimentar adecvat sau cu medicaţia corespunzătoare se simt bine atâta timp cât sunt hrănite consecvent cu dieta respectivă sau medicația le este administrată în mod curent și le sunt efectuate testele de diagnostic și de sânge conform protocolului recomandat.
Hipertiroidismul poate fi prevenit?
În prezent, nu sunt cunoscute măsuri de prevenție a hipertiroidismului, dar diagnosticarea timpurie diminuează şansele instalării problemelor secundare și îmbunătățește prognosticul. Toate pisicile de vârstă mijlocie sau senioare ar trebui să beneficieze de o examinare clinică completă efectuată de către medicul veterinar, din 6 în 6 luni. O atenție deosebită trebuie să fie acordată glandelor tiroidiene, urmărindu-se eventuală mărire în dimensiune a glandei tiroide și semnele clinice ale hipertiroidismului. Testele anuale de sânge și urină sunt deosebit de importante la toate pisicile cu vârste de peste 6 ani pentru a depista hipertiroidismul înainte de apariția leziunilor potențial ireversibile.
Dr. Rocsana Neculai-Pascu
Absolventă a Facultății de Medicină Veterinară – București în anul 2005, Dr. Rocsana Neculai-Pascu este medic generalist cu experiență și competențe în Clinica și Farmacia Animalelor de Companie, cu studii aprofundate prin programele de educație continuă și workshopuri la nivel național și internațional în: medicină felină, oftalmologie, dermatologie, neurologie, endocrinologie, medicină de laborator, diagnoză și managementul afectiunilor pacienţilor felini, patologia obezității și a afecțiunilor asociate, medicina internă a animalelor de companie. Este membră a Internațional Society of Feline Medicine (ISFM) și a Asociației Medicilor Veterinari pentru Animale de Companie (AMVAC). Este companioană umană a unui labrador în vârstă de aproape 12 ani, Lipici, și a celor trei motani ai familiei, Bibi (8 ani), Bruno (7 ani) și Blitz (3 ani). Se mândrește că este mama Lunii, respectiv, a fetiței ei în vârstă de 9 ani – Letiția, și a Soarelui, respectiv, a băiețelului ei în vârstă de 5 ani – Luca. Este îndrăgostită totalmente și iremediabil de pisici pentru care a făcut un adevărat cult, pasionată de misticism și istoria religiilor, de călătoriile în locații cu o puternică încărcătură spirituală și dependentă de cărți, dulciuri și flori. Din ianuarie 2017 a fondat și este medic veterinar titular al primului centru medical-veterinar dedicat exclusiv pisicilor – Cats’ LadyVet – Doctorița Pisicilor – din România.
