În acest articol ne-am propus să „elucidăm” misterul din spatele acestei boli – babesioza – care se pare că face din ce în ce mai multe victime printre companionii noștrii.
Dr. Oana Lavinia Mihalcea
Ce este această boală și cum se manifestă?
În primul rând, aceasta este o hemoparazitoză, o boală produsă de un parazit la nivelul sângelui, adică un parazit intracelular, de dimensiuni microscopice, intră în sânge și distruge hematiile, localizându-se în interiorul lor. Acest parazit poartă denumirea de Babesia spp și are trei mari subspecii întâlnite frecvent la câine și pisică (B. canis, B. Felis și B. gibsoni). Boala se transmite prin mușcătura de căpușă. În momentul în care aceasta mușcă animalul, inoculează o cantitate mică de sânge infestat și transmite astfel parazitul în circulația gazdei.
Dar ce face acest parazit?
Pe scurt, distruge globulele roșii anemiind sever câinele. În urma acestei distrucţii, secundar apar resturi celulare, toxine, toate acestea ducând în final la insuficienţe hepatice și renale severe, care, netratate la timp sau deloc, culminează cu decesul animalului.
Simptomatologie:
Atunci când descoperim o căpușă pe cățelul/pisica noastră, trebuie să ținem animăluţul sub observație pentru orice modifcare de comportament sau schimbare a stării generale timp de 7-10, chiar 14 zile după îndepărtarea căpușei.
Animalele infestate manifestă o stare de apatie (nu au chef de joacă, prezintă moliciune), refuză hrana sau mănâncă mai puţin decât de obicei, au mucoasele palide, albicioase sau galbene (atunci când prezintă semne de icter, albul ochilor devine galben, la fel gingiile și buzele pe interior), urinează cu sânge, au temperatura corporală crescută (peste 39° C). În cazul animalelor la care boala are o evoluție cronică, apare și slăbirea accentuată.
Diagnostic și prognostic:
Diagnosticul se pune pe baza anamnezei (a semnelor clinice și în urma informațiilor oferite de proprietar), apoi se corelează cu termometria, analizele de sânge (hematologie și biochimie), frotiul din sânge, cu colorație specifică, care se examinează microscopic pentru a putea fi observate babesiile prezente în hematii în diverse stadii de dezvoltare. Prezența unei singure hematii parazitate de babesie reprezintă diagnostic cert. Prognosticul este aproape întotdeauna rezervat, boala putând evolua diferit, în funcție de individ și de starea de întreținere a acestuia. De asemenea, animalele tinere vor avea un prognostic mai bun față de cele în vârstă, faţă de care prognosticul va fi rezervat. Crucial este și momentul în care este depistată boala, dar şi promptitudinea proprietarului în a se prezența de urgenţă la medicul veterinar. Atunci când este vorba despre babesioză, fiecare oră contează și poate face diferența!
Ce trebuie să mai ştim:
Analizele relevante şi uzuale sunt hemoleucograma pe care se evidenţiază anemia de diferite grade, în funcţie de momentul prezentării la medic. Aceasta se observă prin scăderea hematocritului (HCT) şi a hemoglobinei (HGB) sub valorile normale (HCT între 37%-55% şi HGB între 12-18g/dl). Atunci când valoarea hematocritului ajunge sub 20 procente, se instituie de obicei terapia transfuzională, iar când acesta scade sub 15% terapia transfuzională devine o urgenţă şi este indispensabilă. Tot pe hemoleucogramă apare trombocitopenia care de multe ori este severă (scăderea numărului de trombocite PLT) şi apar elementele inflamatorii sau infecţioase; pot apărea eosinofile mărite, leucocitoza (leucocite mărite), ca urmare a infecţiilor secundare sau a proceselor inflamatorii ce se pot asocia cu această boală.
La analizele de biochimie, medicul poate determina gradul de afectare al organelor în momentul prezentării animalului şi astfel poate stabili un protocol terapeutic corect. În general, apar modificări ale transaminazelor hepatice (GOT/GPT) mărite, ale fosfatazei alkaline (ALP), în cazurile mai severe, şi în care apare icterul, modificări ale bilirubinei serice (T-Bil) şi modificări ale funcţionalităţii renale, care se evidenţiază prin creşterea ureei serice (BUN) şi/sau a creatininei (CRE), oferind astfel indicii despre stadiul insuficienţei renale.
Cum se tratează?
În primul rând, protocolul terapeutic se stabilește întotdeauna în funcție de semnele clinice și rezulatele analizelor care oferă informații esențiale și indispensabile despre stadiul în care se află boala, șansele de reușită și tipul leziunilor produse până în acel moment. Din acest moment începe adevărata luptă a pacientului alături de echipa medicală/medicul curant și, bineînțeles, alături de proprietar.
Se va aplica tratament de susținere ce constă în administrarea soluțiilor perfuzabile pe cale venoasă pentru reechilibrare hidroelectrolitică, hidratare, administrare de aminoacizi specifici și medicamente esențiale funcțiilor hepatice și renale, întrucât acestea sunt primele afectate. Acestea se administrează pe o perioadă de minimum 5-7 ore pe zi, în funcție de severitatea bolii.
Se stabilește gradul de anemie și tipul acesteia și dacă necesită tranfuzie de sânge sau nu.
Dacă animalul nu prezintă semne de insuficiență renală/hepatică acută, se administrează antidotul, Imizol, dar numai după evaluarea în prealabil a riscurilor şi a beneficiilor.
Nu cereți medicului să administreze antidotul dacă acesta nu consideră că animalul este apt pentru a primi acest medicament, la momentul respective. Înainte de toate trebuie evaluate atent funcția hepatică și renală, întrucât acest medicament, deși uneori indispensabil, este cu toxicitate ridicată și poate face mai mult rău decât bine.
Tratamentul suplimentar necesită administrarea unor preparate veterinare pe bază de fier hemic, suport hepatic și antibiotice specifice până la recuperarea completă a pacientului. Tratamentul poate fi suplimentat, de la caz la caz, cu administrare de stimulatoare ale hematopoiezei (a producerii de hematii) în cazurile de anemie severă nonregenerativă, cu multiple transfuzii sau cu efectuarea dializelor peritoneale sau a hemodializelor în cazurile severe de insuficiență renală. Tratamentele pentru această boală,sunt costisitoare și de lungă durată. Necesită multă răbdare, grijă și înțelegere din partea proprietarilor!
Cum prevenim această boală?
Din păcate, în ultimii ani, România a înregistrat o creștere masivă a numărului de cazuri de îmbolnăviri de babesioză, în special primăvara și toamna, atunci când ciclul de înmulțire a căpușelor este în plină desfășurare. Sunt esențiale deparazitarile externe regulate, făcute cu produse de calitate. Pentru acei proprietari care locuiesc la curte, le recomandăm de două ori pe an să stropească cu soluții speciale pentru căpușe, mai ales dacă locuiesc în zone de pădure sau unde pasc turme de oi.
Deparazitarea externă pe perioadele calde, din primăvară până toamna târziu, se face regulat, la fiecare 40-45 zile, sau după prospectul produsului utilizat. Singura metodă de evitare a acestei boli este prevenția!
Deparazitaţi corect și constant companionii voștrii !
Dr. Oana Lavinia Mihalcea a absolvit în 2012 Medicina Veterinară, la Iaşi. Specializată pe farmacologie, ecografie și medicină de laborator, în 2016 inaugurează clinica Arena Vet, din dorinţa de a aduce serviciile de medicină veterinară la cele mai înalte standarde. Are încredere doar în diagnosticele puse corect, în urma investigaţiilor medicale amănunţite, în medicina preventivă şi se bazează foarte mult pe colaborarea dintre colegi.
