Dacă pisica ta are pielea grasă sau uscată, cu mătreaţă, poate suferi de o afecţiune numită seboree. Aceasta poate fi o problemă serioasă!
CAUZE
Există două forme de seboree: uleioasă (oleosa) şi uscată (sicca). Se întâlneşte frecvent o combinaţie a celor două. O schimbare în calitatea şi cantitatea secreţiei uleioase cutanate (sebum) cauzează seboreea. Un dezechilibru între numărul de celule cutanate noi şi cele care mor cauzează scuamele (mătreaţa) de pe blana pisicii şi acest aspect de piele descuamată.
Mătreaţa poate fi observată la pisicile care nu au o boală cutanată, de obicei la cele care nu s-au toaletat corespunzător din diferite motive:
- au purtat o zgardă electronică o perioadă lungă de timp
- obezitatea: unele pisici sunt prea grase ca să ajungă să se toaleteze în unele zone ale corpului
- au blana prea lungă şi nu sunt capabile să o cureţe corespunzător,
- dureri ale coloanei vertebrale care le împiedică să se răsucească corespunzător.
Multe alte cauze dermatologice pot fi de asemenea posibile: ciuperci ca dermatofitoza sau dermatita cu Malassezia, parazitoze cutanate (demi-decii, râile – Cheiletieloze), limfoame pe piele.
SIMPTOME
Pielea grasă elimină o substanţă uleioasă, cerată şi se pot observa comedoame. Adesea, pisicile miros neplăcut. În cazul seboreei uscate, mătreaţa este mai frecventă şi lipsa sebumului irită pielea. Pielea hiperpigmentată şi căderea părului sunt ceva obişnuit.
Afectarea barierei cutanate naturale poate fi o oportunitate pentru infecţiile bacteriene sau fungice. Apare de asemenea şi pruritul. Urechile sau coada sunt uneori afectate sau numai o parte a corpului.
Pisicile, campioane ale curăţeniei
Pisicile care se simt bine, au grijă să se toaleteze singure foarte bine. Limba lor aspră este un instrument eficient pentru auto-periere. Lingându-se, pisicile descurcă părul încâlcit şi îndepărtează părul mort. Saliva pisicii ajută de asemenea la îndepărtarea murdăriei şi la împrăştierea sebumului pe blană.
Dacă pisica nu se toaletează corespunzător, mătreaţa şi acumulările de păr mort apar sub blană. Excesul de greutate poate împiedica pisica să ajungă în anumite zone ale corpului şi să se perie corespunzător. De aceea, este important să vă menţineţi pisica în formă. Orice durere poate de asemenea să împiedice toaletarea, deoarece această activitate necesită o bună mobilitate. Încercaţi întotdeauna să descoperiţi cauza problemei şi reţineţi că, de obicei, pisicile sunt foarte curate în mod natural.
Ar trebui să perii sau să îmbăiez pisica?
Chiar dacă pisicile sunt foarte bune în ceea ce fac, blana lor necesită periere regulată pentru îndepărtarea părului încâlcit sau deteriorat. Pisicile cu părul lung ar trebui periate zilnic, în timp ce perierea pisicilor cu părul scurt poate fi suficientă o dată sau de două ori pe săptămână.
Perierea este cea mai bună opţiune în prevenirea ghemurilor de păr din stomac ce provoacă voma la pisici. Reţineţi că pisicuţa voastră ingerează fiecare fir de păr deteriorat atunci când se toaletează singură, ceea ce nu-i face bine la nivel intestinal.
6 SFATURI PENTRU O PIELE SĂNĂTOASĂ ŞI PLĂCUT MIROSITOARE
O piele strălucitoare este o reflexie a sănătăţii animalului. Puteţi ajuta în felul următor:
- Consultaţi medicul veterinar ca să identifice problema şi să trateze afecţiunea primară. Diagnosticul va determina măsurile ce trebuie luate ulterior.
- Ajutaţi la controlul afecţiunii cutanate utilizând un şampon, spumă sau spot-on specific pentru controlul sebumului şi pentru a calma şi regla secreţiile uleioase în timp ce protejăm ecosistemul barierei cutanate.
- Menţineţi o greutate optimă a pisicii, deoarece pisicile supraponderale sunt predispuse la dezechilibre hormonale şi la probleme de toaletare.
- Hrăniţi animalul cu o dietă echilibrată, de bună calitate. Suplimentele nutritive cu acizi graşi esenţiali, vitamine şi minerale trebuie administrate dacă şi cum recomandă medicul veterinar.
- Feriţi animalul de paraziţi, tratându-l împotriva puricilor, căpuşelor şi paraziţilor interni în mod regulat.
- Planificaţi vizite periodice la cabinetul veterinar pentru a monitoriza starea pielii pisicii voastre. Puteţi de asemenea să-i trimiteţi medicului fotografii cu pisica voastră care să-i permită să vadă cum progresează afecţiunea.
